Arta de la bataie de joc la grotesc

Ca si cum nu am avea destule sperietori in capitala de pe Dambovita se dezveleste o statuie al carei stil si infatisare ne trimit la reprezentarile naziste, sovietice.
Am vazut statuia in poze. Este o reprezentare hidoasa si nonconforma cu arhitectura Bucurestiului si asa compromisa . Statuia vine intr-o serie grotesca -o linie a artei de gen nazist in Germania anilor 30-40.
Aceasta statuie sperie, ingrozeste.
Cat despre voitul simbol al latinitatii nu cred ca se constrange in metafora.
Mai degraba in zoofilie, aici sa fiu un pic rautacios.
Imi aduce aminte deun grup -obelisc executat de un sculptor de curte ce pe locul unei Case numita Dragonner in Orasul de jos din Sibiu - un imobil splendid, un fel de casa insula la o intersectie in jurul careia circulau tramvaie (scoase si astea in 1970).
In ani edilii si-au dat seama ca executia acelui artist numit Fraticiu era o tampenie.
 In plus stilul corcit intre un baroc al lui Barlach si cu linii voit moderniste nu merg. Cineva asocia un modernism revolutionar tipic lui Brancusi. Sa fim seriosi.
Ar fi fost mai cuminte sa fi pus un cioban frumos -stilizat ori re creat in linii moderne si un caine ciobanesc ar fi fost mai potrivite.
Ce ne facem cu incadrarea in spatiu, ce sa mai vorbim de complementaritatea elementelor ? Sa inchidem ochii si sa revedem statuile celebre plasate in alte orase din lumea intreaga (Rio, Montreal, Roma, Milano etc).
Ca un blestem al acestei arte contorsionate intr-o estetica a uratului gasim un omolog in statuia lui Eminescu din Montreal