Dorothy Maier nu se vrea neaparat un pictor animat de agresivitatea artistului dornic de a-si impune cu orice pret opera publicului si mai ales comercializarii imediate.
Matematician, stralucit specialist in informatica Dorothy isi impleteste rigoarea stiintei cu pasiunea pentru artele plastice, pentru o re-construire onirica a naturii percepute ca sursa majora de inspiratie.
Daca intr-un articol precedent remarcam supletea unor reusite creatii intr-o maniera de stampe nipone (obsesia macului), in pezent tehnica si tematica se indreapta catre peisajul iernii.
O revenire la pastel, la o reprezentare a iernii intr-un ton cald, solar ne convinge ca stilul peisagistic uzitat in ultimele sale picturi traduce iarna ca pe-un anotimp cald, linistitor.
Cadrul nu este incarcat, economia elementelor dispuse in acril confera senzatia spatialitatii, a naturii ninse, in continua visare.
Picturile pe un carton (nu alb imaculat), ci pe un gri asemenea cerului de dinaintea caderii zapezii apar in dimensiuni reduse ca niste pagini de album ori ilustrate coborate din imaginarul unei pasiuni ce dainuie inca din perioada anilor de scoala elementara.
Surprinde natura expresiva, vulcanica din ochii macilor in alternanta cu iarna ca un pretext al reveriei
in dupa-amiezile cu vedere la copacii, drumurile inzapezite.
Va reproduc cateva imagini cu convingerea ca natura mai poate inca ramane refugiu, sedativ sufletesc si de ce nu o intoarcere la putin romantism.
(http://www.acum.tv/articol/43865/)
No comments:
Post a Comment