Tuesday, October 25, 2011

Tatalui meu numit Dumitru

Devine recidiva dureroasa si penitenta sa scriu despre cei dragi aflati departe, in loc sa fiu alaturi si sa celebram ziua Snatului Dumitru.
Un sfarsit de toamna compune ultima managaiere solara peste casa.
O sngura rugaminte am, sa nu beti tot vinul pana sosesc la Sibiu.
De data aceasta trupa va fi intregita, precum dor triunghiul perfect mai poate genera bucuria intalnirii: bunic, fiu si nepot !
Altfel spus va fi o prelungire a sarbatorii Oktoberfest pe strada Ana Ipatescu.

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...