Tuesday, October 25, 2011

Tatalui meu numit Dumitru

Devine recidiva dureroasa si penitenta sa scriu despre cei dragi aflati departe, in loc sa fiu alaturi si sa celebram ziua Snatului Dumitru.
Un sfarsit de toamna compune ultima managaiere solara peste casa.
O sngura rugaminte am, sa nu beti tot vinul pana sosesc la Sibiu.
De data aceasta trupa va fi intregita, precum dor triunghiul perfect mai poate genera bucuria intalnirii: bunic, fiu si nepot !
Altfel spus va fi o prelungire a sarbatorii Oktoberfest pe strada Ana Ipatescu.

No comments:

Cum să urci la ceruri prin poezie

  Am fost coleg de cenaclu cu Luminiță Cioabă [n urma cu patru decenii. De la [nceput a surprins printr-o lirica molcoma și discurs...