Toamna desluseste culorile in ultima respiratie solara inainte de sosirea iernii.
Ne-am obisnuit sa sarbatorim impreuna ziua mea in aprilie, ziua fiului meu in octombrie.
Anul acesta nu pot fi prezent la Montreal.
Orice copil devine bucurie, implinire pentru parinti.
Despartirea, departarea nu impiedica cresterea relatiei noastre ca o prietenie deschisa si nu neaparat o autoritate liniara din partea mea.
Sunt convins ca asa cum tatal meu plecat de la tara a razbit in viata fara sprijinul bunicului, eu la randul meu am razbit departe de tata, la fel destinul in cazul lui Sebastian il deprinde sa mearga pe drumul incerederii in sine, a muncii si a autodepasirii.
Nu a uitat limba romana, desi nu a studiat in Romania. Scrie verbul a fi la modul conjunctiv, pers. a II-a singular cu doi “I”, precum si verbul a scrie. (sa fii, sa scrii)
Altfel ii place gradinaritul si cu mandrie mi-a aratat prima recolta de tomate in Montreal.
Ii plac animalele. Are un motan ce ii tine companie, il urmareste fidel, il intampina la plecare si la intoarcere.
Este generous, putin nesabuit in cheltuieli (mai stiu pe cineva, nu zic cine!) si are multi prieteni.
Sebastian se afla in pragul terminarii studiilor. Imi doresc ca dupa absolvire sa se situeze pe o alta treapta.
Trebuie sa multumesc Canadei pentru sansa unei existente minunate intru democratie, multa toleranta si pentru sansa de a urma o alta existenta.
La Multi Ani, Sebastian !
No comments:
Post a Comment