Sunday, August 7, 2011

Un poem mai vechi amintind vara si marea



Pe stanci
tu cu o carte intredeschisa
si un pin cernindu-ti aure cum doar
la Roma marmura o domina.
Citisesi poate “marea de culoarea vinului” si nu fusesem
in trenul inundat de azur, alaturi de tine;
- Uite marea ! – ai fi spus dintai
si am fi azvarlit vesmintele
- cuvintele oricarui inceput de dragoste,
polenul greu isi poarta miresmele,
sirenele cantul,
lumina diamantul
in povirnisul sarat ce urca si coboara
corabii iesindu-si din sine
pentru o noapte pe mare, si atat.

Intotdeauna noptile frumoase trec pe linga noi,
prinzandu-ne dormind;
in zori arde pietrisul ,trecusesi desculta,
si nu te-am auzit.

Incaperea cu vedere la mare isi inchide ultimele file
sub privirile tale.

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...