Recviem Mihailesti

Poate devin redundant de 7 ani incoace.
Doi tineri reporteri s-au stins inainte de vreme la datorie.

Elena si cuvintul urcind la ceruri
de Florin Predescu

Se dedica reporterei Elena, surioara apusa intr o zi de mai

Undeva la un pont mai potrivnic decit tristetea lui Ovidiu Publius ma intreba umbra dinspre adincuri si furtuni
unde imi e zimbetul.
Nu e cintec,
nu e soare si nici adiere si nici somn peste lume,
nu e rana mai deschisa inspre zori la ocean
decit copil singur la parinti,

A cazut o stea,
surioara si zeita intru cuvint , credinta.

Nu e dimineata,
mi as da jumatatea din zi sau noapte
sa fim alaturi, asa cum fratii dioscuri se reunsesc uitind
Moartea si Viata,
in fratie.

E luna mai – ploaia aduce florile in covor imparatasei Elena
vestindu–i ziua.

E luna lui mai si seara intrebam la iesirea din sat:
- E departe raiul ?

Nimeni nu mi raspunde si salcimii isi pleaca floarea
sub mii de gene
si lacrimi.