In Memoriam, Mircea Lugojanu

Elogiu celor ce nu uita


Traiesc intr un cartier de jos unde florile amintesc de aerul de dincolo de gara din Sibiu.
Copiii alearga si striga in voie.
Trec anii de cand persoane dragi au trecut in nefiinta.
Nimeni nu a scris un poem pentru cei ce raman si pomenesc pe cei plecati dintre noi.
Astazi am hotarat pur si simplu sa pregatesc o cina pentru cei ce nu mai sunt.
Lucrez de saptamani fara concediu si ma opresc doar o dupa amiaza sa cinstesc o lume disparuta.
Mi ar fi placut sa fiu alaturi de cel ce s-a stins in urma cu ani in aceasta zi si sa schimbam cuvinte si sa bem un pahar.
Am incercat sa schitez un fel de cina-pomana si fara sa explic prea mult despre semnificatia momentului.
Vecinii si cei apropiati s au bucurat si s au infruptat din bucate, din zecile de beri si am adormit cu senzatia grecului Dionisios ca viata merita sa fie cinstita.