Monday, March 7, 2011

Elegie de martie

Bradul isi duce verdele
ca pe un doliu continuu,
dupa plecarea zapezilor.

mangaiere i-a fost neaua alungindu-si privirile si trupul peste cetini,
durere ii e acum versantul amputat - e ca si cum treci prin orasul amandorura
sau asculti muzica de unul singur.

- Neaua inselatoare dispare intr-o zi de martie,
bradul inchide genele precum soldatul uitat
tocmai la lasatul infloririi
peste lume.

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...