O zi de primavara isi incepe mereu agenda cu intentia primenirii. Valul ploii de aur anunta explozia florala.
Natura isi repeta scenele, in timp ce suflul raului - numit si diavol nu mai asculta de cuvantul nimanui facandu-si de cap si tolananindu-se laolalta cu emisarii de astazi.
Va citez un poem din creatia lui Ion Pillat, poet de inalta noblete lirica:
Ţesea cuminte ca întotdeauna
Maria borangicul la război,
Şi cum prin seară cădeau umbre moi,
I s-a părut întâi că intră luna,
Atât de alb venea. Dar nici o rază
Nu calcă mai uşor pe tălpi de vis.
Şi s-a mirat ea: cine a deschis
Larg poarta? Când s-a ridicat să vază,
I-a nălucit acum că porumbelul
Ei alb bătea din aripi lângă ea.
Şi cum, sfioasă, fata-l mângâia,
Arhanghelul dezvăluindu-şi felul,
Nu s-a temut, nu s-a ferit de dânsul.
Cu îngerii se sfătuia de mult -
S-a bucurat spunându-i: „Te ascult”..
Arhanghelul tăcu, închis într-însul.
Atunci s-a speriat, căci nici un sunet
Nu-i pogora în suflet solul sfânt.
Dar a picat ca moartă la pământ
Când îngerul cu trăsnet şi cu tunet
A fulgerat, neaşteptat, Bunavestire
No comments:
Post a Comment