Carte catre sotia mea, Delia

Nu am fost nicicand de parere ca dragostea, ca si atasamentul divin, patriotismul trebuie manifestate in exces prin idolatrizare ieftina, comerciala.
Tinand cont de singuatatea abisala prin care lumea isi taraste sufletul, izolat din pricina lipsei de comunicare trebuie sa acceptam si zilele create ca celebrari dedicate nu numai sfintilor ci si bucuriilor pamantesti.
Sfantul Valentin surprinde bucuria indragostitilor de a fi impreuna, de a se avea unul pe celalalt.
Inteleg ca nu tot omul are o reprezentare superioara a sentimentelor sale, dar ce conteaza ? Nu tot omul citeste Platon si nu intelege forta livrescului.
Masele in dorinta lor de a iesi din anonimat recurg la simboluri, kitchuri ieftine, le preiau si se complac (adesea) in ridicolul decorului rosu, roz incarcerat in forma inimii.
Fiecare e liber sa-si aleaga calea in a-si exprima dragostea fata de sufletul pereche, important e ca exista aceasta intentie si ziua de Sfantul Valentin.
Incerc un sentiment de penitenta, departe de sotie si resimt durerea celui din inchisoare, din armata si singura cale de comunicare ramanand epistolele de dragoste necenzurate de ridicol, caci suferinta, sufletul indoliat cad in situatii comice celor ce nu cred in dragoste, fidelitate.
Pasesc printr-un supermarket unde multa lume ne cunoaste.
Cunostinte si vecini cu buchete de flori, sticle de vin, ciocolata si alte cadouri se indreapta catre casele lor si imi ureaza: Happy St. Valentine !
- Ce ai cumparat sotiei tale de Sfantul Valentin ? ma intreaba Glenn, managerul de serviciu.
- Nu spun, e secret ii raspund, si trec mai departe.
Cu greu imi ascund lacrima strecurandu-ma printre cumparatorii galagiosi in ziua indragostitilor si ca pe vremea primei iubiri din adolescenta revine imboldul de a desena inimioare pe orice hartie ori pe caiete...
Dragostea aprinde tot omul chiar si pe batranul Socrate scotandu-l din dialogurile sterpe cat o luna de februarie, si impingandu-l catre patimile cele lumesti.