Sunday, January 16, 2011

Gravura de iarna cu Orfeu si Euridice



Se dedica sotiei mele, Delia




Piata rotunjita de timp – piatra cioplita in fiece pas isi urca faptura la ceruri
in volbura zapezilor,
zidurile, turnurile si cetatea insasi isi poarta insomnia orologiului scapat precum cainii cei fara de stapan prin burg,
iar tu inchis in gravura altei vremi ai vrea sa spui si cuvintele nu ajung,
ori se izbesc de cristalul inalt al iernii,
mergi alaturi de femeia visurilor tale, se repeta aceeasi poveste
si ai vrea sa-i soptesti
ca viata nu mai e raul si nici trecerea – adoarme in gheata.

Seara inchide hanul cu drumetii vorbareti, incerci sa dai din maini, copiii semne fac avioanelor nestiind ca zborul e rostogolirea anilor fara oprire,
si lipit
cu fruntea de geam,
strigi
innoptezi in gravura iernatica potrivnica oricarei iertari,


ea trece mai departe prin piatra pietii din Sibiu.

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...