Sfarsitul verii nu inseamna tristete, golul lasat de plecarea cocorilor, a frunzelor fosnitoare.
Crama isi deschide poarta precum grecul ochii catre marea intinsa inaintea dorului de corabia plecarii, a intoarcerii apoi acasa.
Corabierii greci saraci cand se duc, saraci cand revin acasa - mai bogati decat Midas insa, in cantec si bucurie cand soarele rotunjeste lumea, marea ealbastra si vinul cel vechi cristal e in pahare.
Maramuresul isi canta inceputul de toamna cu sfada rachiului intors in lumina si fruct roditor, cinstindu-si feciorii, tatii si strabunii la masa de lemn de dinaintea casei.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Scrisoare deschisă sau un marș popular
Ni se întâmplă ca în existnța noastră să creștem alături de un copac, de o clădire veche, și de ce nu alături de un restaurant drag. Sună ...
-
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț... -
L-am cunoscut pe Ilie Vonica din vremea liceului, el fiind cu cativa ani mai mare. În vremea aceea ne bucuram de puținele clipe de l... -
Happy Thanksgiving Day! Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...
No comments:
Post a Comment