Nu de multe zile la un pahar de vorba un amic la auzul povestilor legate de Romania si de ultimele intamplari de acolo imi replicheaza foarte franc:
- De ce te bate grija ? Traiesti aici de ani de zile si oricum nu poti schimba nimic in povestile tale de doi lei.
Lumea de acolo alearga dupa un os asemenea cainelui flamand si nu-i pasa de vaicarelile tale.
Pestele mare il mananca pe cel mic !
Jose, camaradul meu de happy hour comanda o alta runda de bere. Imi precizeaza ca in tara lui natala, Guatemala oamenii mor de foame si nimic nu se schimba in bine.
Nu e vina lui ca Guatemala nu progreseaza.
Inchinam pahar dupa pahar pentru inflorirea liliacului in periferia joasa a Fairfax-ului.
Ma indrept spre casa ca in primaverile colinelor din Iasi ori din gara sibiana cu gandul ca nimic nu e in van, si chiar daca la lamentul rilkeean ingerii nu raspund, pesemne ca intr-o zi cineva ne va auzi.
PS Un omagiu adus lui Al. Macedonski, poet de clasa si nedreptatit, mort in saracie si tristete, insa in vitejia cuvantului scris si compus ca peste ani sa ne aduca aminte de nevralgia liliacului.
No comments:
Post a Comment