Katyn, redundanta tragediei poloneze

Reconstituirea genocidului din 1940, intr-o epopee cinematografica(Katyn, 2007) de catre regizorul polonez Andrzej Wajda surprinde prin caracterul brutal, criminal al doua lumi in confluenta celor doua puteri totalitare : cea nazista si cea stalinista.
Inceputul filmului, un pod pe care se intalnesc grupuri de polonezi fugari, inspaimantati nemaivand incotro sa o apuce simbolizeaza in esenta tragedia anilor 1939-1940 de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Este perioada in care nazistii si sovieticii isi impart arealul ca niste animale de prada. Polonia ar fi un pod cuprins de o parte si de alta de cele doua forte expansioniste.
Iscusinta cineastului reconstruieste un bildungs roman in care secventele paralele nu sunt decat tabloide ale deznadejdii, ale neputintei in fata asasinului :
secventele uciderii ca intr-un abator a ofiterilor polonezi ;
mame, sotii si fiice traiesc ruperea de cei dragi si umilinta celor fara aparare in fata dictaturii .
In acea epoca zambetul a disparut, desi in situatiile extreme, chiar si in cele de dinaintea mortii speranta intr-o lume mai buna si mai ales rugaciunea recitata fragmentar de catre cei executati barbar de catre fortele NKDV-ului stalinist la coborarea dintr-un camion se intrevede lumina unui viitor abolit de totalitarism.