Schimbarea la fata

La ocean proptit pur si simplu de albastrul ultimei nopti de vara ,
la lasatul zorilor ,
Valurile, sarutul cu nisipul rostogolesc nasterea fiintei din fiinta,
trupului din trup,
cuvantului din cuvant -
un strigat de biruinta peste tarm ma cheama

Am coborat faleza cu orhidee intampinand un inger,
imi e frica sa i ating mana ,
sa il tin in brate,
lumina din larg, muzica apelor urca in tesut baroc.
“Dragul meu tata, oceanul e orga cea mare
si nu plange “,
ingerul adormi apoi si el,
proptit de albastrul si cantecul ultimei nopti de vara.