Monday, August 10, 2009

Schimbarea la fata


La ocean proptit pur si simplu de albastrul ultimei nopti de vara ,
la lasatul zorilor ,
Valurile, sarutul cu nisipul rostogolesc nasterea fiintei din fiinta,
trupului din trup,
cuvantului din cuvant -
un strigat de biruinta peste tarm ma cheama

Am coborat faleza cu orhidee intampinand un inger,

imi e frica sa i ating mana ,
sa il tin in brate,
lumina din larg, muzica apelor urca in tesut baroc.
“Dragul meu tata, oceanul e orga cea mare
si nu plange “,
ingerul adormi apoi si el,

proptit de albastrul si cantecul ultimei nopti de vara.

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...