Monday, April 13, 2009

Carte catre sibieni mai tineri (I)



Intr-o buna zi am primit un plic de la asociatia oamenilor in varsta cu formularul de inscriere, costul cotizatiei sa. Am inteles ca implinisem varsta la care ajungi in varful dealului dupa care trebuie sa cobori.
Nu-i bai !
Varsta e un numar si ca atare nici nu ma mai intereseaza socotitoarea aceasta de intristare si nici nu incerc sa ma las furat de ceea ce, unde, cand, cum am fost.
Fii tanar cu tine insuti! E ca si cum te trezesti dis -de -dimineata in Sibiu pornind pe jos pe Dealul Ursulinelor, pe langa Liceul Gheorghe Lazar prin piata bisericilor ca apoi sorbi cafeaua in terasa din strada. Forfota matinala cu rasul cristalin in inflorirea spontana a vietii te seduce in dangatul clopotelor mult deasupra ceasurilor digitale.
Trecerea adolescentina catre scoala, catre rutina zilnica, zumzetul unui burg inveselit de primavara - toate sunt oglinda in care sa privesc, cu fiece zambet sa retraiesc tineretea fara batranete, pur si simplu.
Nu ma deranjeaza obraznicia tinerilor, nici galagia, nici harjoneala, nimic nu ma supara.
Cat de mult uram batranii ce nu ne lasau sa ne jucam cu mingea, sa ascultam muzica la maximum, sa vorbim tare, sa purtam jeans si atatea altele.
Semnul batranetii e cand nu mai tolerezi ce nu mai poti tu intreprinde.
Ma las furat de literatura scrisa pe fuga asemenea unor sms-uri ori in bloguri, pe ascuns in orele de predare (si stiti cu totii cat de plictisitori si ridicoli sunt profesorii). Citesc literatura tanara si constat ca nu e numai teribilism, e si mult protest si spunere pe sleau, lucru pe care multi dintre noi nu l-am facut la varsta lor.
As aminti un scriitor poate necunoscut generatiilor tinere sibiene, pe nume Wolf von Aichelburg (1912-1994). Ii eram discipol si prieten ca atatia altii.
Ii placea sa fie inconjurat de tineri. Ca octogenar vorbea despre camarazii sai de varsta cu apelativul”batranii aia…”
Recitesc bloguri sibiene. Remarc o afirmare a multor sibience blonde sau mai putin blonde in lumea scrisului. O generatie a femeii moderne si implicata in politic, in social dovedeste un salt, o iesire din prejudecatile rurale ori pseudo-moralizatoare. Daca in Sibiu au existat Liceul de fete Domnita Ileana, caminele de nefamilisti in perioada camunista si atatea alte restrictii ma bucur ca astazi tinerii sunt mult mai liberi.
As mentiona doua nume de jurnaliste sibience ce depasesc cu mult o ziaristica invechita, constipata, lipsita de vivacitatea, capacitatea de a concentra esenta. Nu mai vorbesc ca scriitura lor desluseste vocile unei alte generatii si anume ale viitorului.
Este vorba de Oana Timar(http://shoricika.blogspot.com/) si Adela Mohanu(http:(//bauade.blogspot.com/) . Citesc si recitesc blogurile lor si le recomand tuturor cititorilor, mai ales celor de varsta mea, ca antidot mult mai eficient decat Gerovital-ul.
Astazi la auzul verbului A trebui (muessen, falloir, to must, deber) imi sare sarpele inveninat al ripostei din timpul copilariei : “de ce trebuie ?”
Cine din lojele de sus ale scenei poate dicta tinerilor romani de astazi ce trebuie, sa faca un pas in fata ? Ca tot suntem in Saptamana Sfintelor Patimi mi-ar place sa stiu cati vor face acel pas…

PS Ce-ar fi sa ne lasam furati cateva minute de muzica fara varsta a grupului Pink Floyd : http://www.youtube.com/watch?v=M_bvT-DGcWw

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...