Anul acesta primavara se lasa asteptata.
Nu insa dorinta de iesire din calota de gheata ce ne intemniteaza ca intr-un spital alb.
Este Intrarea lui Iisus in Ierusalem.
Florile si albastrul definesc trecerea in cetate.
Primavara coincide cu bucuria fiecaruia dintre noi intru intelegere, si intru buna vecinatate.
Daca exemplul eroilor sacrificati nu ne connvinge, atunci iesiti la poarta ori in drum si dati binete soarelui si multumiti-i frumos.
A mai trecut o iarna !
Un dialog-interviu cu prietenul și colegul meu intru rostire și uimire livrescă, Tiberiu Dianu realizat la Washington, DC pe 17 martie 2018.
1. „De timpuriu publicaţiile mele aveau subiecte legate de America”
FLORIN (#1): Cum defineşti rolul analistului politic din SUA?
TIBERIU: Analistul politic trebuie să fie un fin observator al realităţilor locale şi internaţionale. În măsura în care analizele lui sunt pertinente, el devine şi formator de opinie.
FLORIN (#2): Eşti român, dar locuieşti în Statele Unite. În ce măsură se adresează publicaţiile tale cititorilor din România şi Statele Unite?
TIBERIU: Activitatea mea publicistică este cuprinsă în mai multe etape.
Am publicat de timpuriu, ca elev, în revistele şcolare. Am absolvit şcoala generală, gimnaziul şi liceul în oraşul Piteşti, judeţul Argeş. În 1969 eram elev în clasa întâia la Şcoala generală nr. 11 şi mi s-a publicat în ARIPI, revista şcolii, o pictură premiată, pe care eu o denumisem “Insurecţia armată de la 23 August 1944”. Redactorul-şef al revistei însă, nu ştiu din ce motiv, i-a schimbat titlul în “Războiul din Vietnam”, pe atunci în plină desfăşurare, şi probabil că fusese influenţat de mişcările de protest americane din acele vremuri. În 1980, ca licean, am publicat în revista SÂNZIANA a Liceului “Zinca Golescu” (actualmente Colegiu Naţional) mai multe articole originale şi traduceri din poeţi clasici englezi (Byron, Shelley), formaţia ABBA (la modă atunci) şi mişcarea hippie din Statele Unite. Revista a obţinut Premiul întâi pe ţară la categoria de Reviste şcolare. Cred că şi articolele mele au avut o contribuţie, deoarece după premiere, revista a fost expusă timp de mai multe săptămâni în vitrina Librăriei “Mihai Eminescu” din centrul oraşului, deschisă la paginile cu articolele mele. Aş putea spune că încă de timpuriu publicaţiile mele aveau subiecte legate de America.
Într-o a doua etapă, după absolvirea Facultăţii de Drept din Bucureşti, am publicat ca tânăr jurist atât articole, cât şi cărţi de specialitate, în drept, politică şi sociologie. Ca un fapt inedit, cărţile mele publicate în România au apărut fie în ediţii bilingve, româno-engleze, fie în limba română cu rezumat în limba engleză. Am avut această iniţiativă de la început, pentru că doream ca aceste cărţi să aibă o expunere internaţională. Şi au avut, întrucât ele au fost ulterior achiziţionate de nenumărate biblioteci universitare şi agenţii internaţionale.
O a treia etapă cuprinde publicaţii de limbă engleză (articole, rapoarte şi cărţi), apărute în perioada studiilor mele în străinătate (Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite).
În fine, o a patra etapă, cea prezentă, de activitate profesională în Statele Unite, constă în publicarea de articole de analiză politică, scrise în limba engleză şi traduse ocazional în româneşte.
TRANZIŢIA ŞI CRIMINALITATEA, Oscar Print, Bucureşti, 1994 – Premiul „Andrei Rădulescu”, Academia Română, 1996
2. „Percepţiile României de câtre americani sunt aşezate pe mai multe paliere”
FLORIN (#3): Ca român-american, cum consideri că percep americanii România?
TIBERIU: Percepţiile României de câtre americani sunt aşezate pe mai multe paliere. Sunt americani care vizitează sau lucrează în România, americani care discută cu români-americani în Statele Unite, precum şi americani care se informează pe cont propriu despre România din Statele Unite. Aşadar, percepţiile acestor grupuri de americani variază de la caz la caz.
FLORIN (#4): Ai o experienţă de peste 20 de ani ca profesor de limbă şi cultură română în zona Washington, DC. Cum se împacă activitatea ta de profesor de limbă şi cultură română cu cea de analist politic?
TIBERIU: Activitâţile mele se îmbină destul de armonios în măsura în care studiul de limbă română este susţinut de expuneri de cultură şi civilizaţie. În orice caz, datorită varietăţii de opţiuni politice existente, expunerile trebuie să fie imparţiale.
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI DIN 1991: O ABORDARE CRITICĂ/CONSTITUTION OF ROMANIA 1991: A CRITICAL APPROACH, Oscar Print, Bucureşti, 1997
3. „Explozia de naţionalism din perioada actuală nu este specifică numai Americii”
FLORIN (#5): Articolele tale mai recente analizează amănunţit şi documentat activitatea administraţiei preşedintelui Donald Trump. Patriotismul american este perceput ca un factor care revine în forţă pentru consolidarea naţiunii. Crezi că naţiunea americană se află în pericol?
TIBERIU: Naţiunea americană s-a aflat în faţa mai multor răscruci de-a lungul istoriei sale, iar în prezent mai toţi analiştii conchid că suntem în faţa unei alte răscruci. Aşa-numita explozie de naţionalism din perioada actuală nu este specifică numai Americii, ci şi Europei, Rusiei şi unor părţi din Orientul Mijlociu şi Africa. Este adevărat însă că, datorită influenţei Statelor Unite în lume, evenimentele de aici au un rol de catalizator şi pentru alte regiuni.
FLORIN (#6): Efectul globalizării afectează şi identitatea americană?
TIBERIU: Fenomenul globalizării este important şi el afectează naţiunea americană, fie în mod pozitiv, fie în mod negativ. Depinde de punctul de vedere personal al fiecăruia. Într-o etapă timpurie, procesul de formare a naţiunii americane era descris prin expresia metaforică de “creuzet”, în care elemente diferite se combinau armonios într-o cultură comună. Ulterior, prin adoptarea multiculturalismului, accentul s-a pus mai puţin pe elementele comune ale diverselor grupuri şi mai mult pe elementele lor diferite. S-a ajuns la nivelul la care societatea americană arată acum ca un “castron de salată” (o altă expresie metaforică a sociologilor), iar elementele comune dintre grupurile care alcătuiesc naţiunea devin din ce în ce mai estompate. Pe acest fond, ca o contrareacţie, elementele de naţionalism s-au recoagulat mai viguros în ultima perioadă.
NON-CUSTODIAL SANCTIONS: ALTERNATIVE MODELS FOR POST–COMMUNIST SOCIETIES, Nova Science Publishers, New York, 1997
4. „America este, în primul rând, o stare de spirit”
FLORIN (#7): Cum traduci sintagma “A fi american”?
TIBERIU: America este, în primul rând, o stare de spirit şi apoi este o ţară. Dacă America nu ar fi existat, ea ar fi fost, cu siguranţă, inventată. Pentru mine a fi american înseamnă racordarea la un set de valori care include credinţă în Dumnezeu, patriotism, spirit de liberă iniţiativă, muncă susţinută cu rezultate performante, drepturi individuale care nu aduc atingere drepturilor altora, precum şi spiritul individual de caritate.
FLORIN (#8): Crezi că odată cu venirea la putere a administraţiei Trump se poate vorbi de o divizare împinsă până la secesiune a naţiunii, produsă de democraţi şi republicani?
TIBERIU: Societatea americană a avut perioade de divizare şi în timpul administraţiilor anterioare, iar acest fenomen nu este deloc nou. America a supravieţuit războiului, fie că a fost revoluţionar (1775-1783), de invazie (1812-1815, 1939-1945) sau civil (1861-1865). Unii vorbesc acum de un posibil “al doilea război civil”. Acum se profilează două tabere. Una apără dreptul constituţional la port-armă şi susţine războaiele Americii atunci când aceasta este ameninţată. Alta este antirăzboinică atunci când America luptă în afară şi belicoasă când este pace înăuntru. Astfel încât, în caz de conflict între cele două tabere, raportul de forţe mi se pare de la început inegal, iar rezultatul – uşor previzibil.
Tiberiu Dianu, ACADEMIA ROMÂNĂ, Premiul „Andrei Rădulescu”, Bucureşti, 1996
5. „Cred că viitorul aparţine României”
FLORIN (#9): Crezi că Statele Unite îşi exercită hegemonia în lume, iar rolul lor de partener loial le este pus în discuţie de unii aliaţi europeni, în general, şi de cei români, în special?
TIBERIU: Există această percepţie în rândul unora. Aş menţiona însă faptul că Statele Unite nu forţează pe nimeni să intre în vreo alianţă. Alianţele se constituie firesc, în funcţie de interesele specifice ale părţilor. Este adevărat că, datorită capacităţii militare proprii, de neegalat până acum, Statele Unite pot da această impresie multora, însă hegemonia nu (mai) este în vizorul actualei administraţii. Dimpotrivă, se poate spune că America însăşi se izolează, prin crearea unui zid de protecţie (legislativ, într-o primă fază, şi fizic într-o fază ulterioară) între ea şi cei din afară.
FLORIN (#10): Cum vezi viitorul României la intersecţia sferelor de influenţă din Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană şi Rusia? Există vreun risc potenţial vătămător la adresa României, aşa cum a existat el şi în trecut?
TIBERIU: Lumea este într-o continuă mişcare, generată de interesele naţionale ale fiecărei ţări, ele însele fiind într-o continuă evoluţie. În ceea ce priveşte România, de-a lungul istoriei ea şi-a ales aliaţii şi a avut de câştigat sau de pierdut (inclusiv teritorii), după împrejurări. În Europa, ultimul eveniment politic cu efecte tectonice a fost prăbuşirea comunismului, în anul 1989. În urma lui, anumite state şi-au încetat existenţa (Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Iugoslavia), unele şi-au dobândit independenţa (fostele republici sovietice), altele şi-au mărit teritoriul prin unificare (Germania), iar altele şi-au menţinut status-quo-ul (ca România). Una peste alta, România a supravieţuit decent, având în vedere circumstanţele vecinilor. Bineînţeles că era loc şi de mai bine – mă refer la reunificarea cu Republica Moldova. Dar putea să fie loc şi de mai rău – de exemplu, o posibilă secesiune a Transilvaniei (gen Kosovo în fosta Iugoslavie). Viitorul, după cum am mai menţionat la început, pare că se îndreaptă pe o pantă naţionalistă. Pentru România, el poate aduce mult-aşteptata reunificare cu fosta regiune pierdută a Basarabiei. Rusia îşi urmăreşte şi ea interesele naţionaliste, dar sfera ei de influenţă nu poate afecta sferele comune de influenţă ale Statelor Unite şi ale Uniunii Europene, în cadrul cărora se află acum România. De asemenea, sfera de influenţă a Rusiei nu mai poate îngloba la nesfârşit nici zonele cu populaţie majoritară românească. Cred că viitorul aparţine României.
NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.
Despre TIBERIU DIANU:
Absolvent al cursurilor de licenţă şi de masterat ale facultăţilor de drept de la universităţile din Bucureşti (România), Manchester (Marea Britanie) şi Washington, DC (American University). Studii de doctorat la universităţile din Bucureşti (România) şi College Park (Maryland, SUA). Bursier al universităţilor din Strasbourg (Franţa) şi Oxford (Marea Britanie). Cursuri de specializare la universităţile din Miskolc (Ungaria) şi Varşovia (Polonia).
Consilier juridic, judecător şi consilier juridic principal la Ministerul Justiţiei din Bucureşti. Asistent şi lector universitar la facultăţile de drept de la Universitatea din Bucureşti şi universităţi particulare din acelaşi oraş. Cercetător ştiinţific principal la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. Profesor de lingvistică la Departamentul de Stat al SUA şi la şcoli guvernamentale şi particulare din zona metropolitană Washington, DC. Expert judiciar în probleme de drept româno-american.
Autor de cărţi şi articole de specialitate în drept, ştiinţe sociale şi politice, publicate în România, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Olanda, Ungaria ş.a. Laureat al Premiului “Andrei Rădulescu” al Academiei Române (1996) pentru cartea “Tranziţia şi criminalitatea” (1994).
Tiberiu locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.
Despre FLORIN PREDESCU:
Absolvent al Liceului (actualmente Colegiu Naţional) “Gheorghe Lazăr” din Sibiu şi al facultăţii de filologie (secţia română-franceză) de la Universitatea din Iaşi (România). Studii de ştiinţe politice şi literatură la Universitatea din Freiburg (Germania).
Expert lingvist, judiciar şi culinar la diferite agenţii guvernamentale, companii private şi instituţii educative din Germania, Canada şi Statele Unite ale Americii.
Autor de articole de literatură (poezie, proză, cronici gastronomice, traduceri) şi analiză politică, publicate în România, Statele Unite ale Americii, Germania, Israel ş.a. Redactor şi editor la revista ACUM.TV (Fairfax, Virginia). Şef de cenacluri literare (Sibiu, România). Colaborator la diverse publicaţii (FAMILIA, sub patronajul regretatului academician şi scriitor Ştefan Augustin Doinaş; TRANSILVANIA, CENACLUL DE LA PĂLTINIŞ, România) şi posturi de radio (EUROPA LIBERĂ, Germania).
Florin locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în zona metropolitană Washington, DC şi poate fi urmărit pe BLOGSPOT www.Acum.tv
Vorbind
despre Israel si suportul Statelor Unite ale Americii acestui stat aliat fidel,
cu acceptul autorului preiau un articol substantial, documentat.
As
dori ca numele lui Tiberiu Dianu sa fie prezent si in presa din Romania, si de
ce nu pe un post de analist politic, ori colaborator al vreunui post de
televiziune de limba romana.
În anul 2018 Israelul sărbătorește
70 de ani de la declararea independenței. La data de 14 mai 1948 David
Ben-Gurion, șeful Agenției Evreiești, a declarat înființarea unui stat evreiesc
în “Țara lui Israel” (Eretz-Israel), cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic.
Într-un fel, Israelul repetă ceea ce au făcut Statele Unite ale Americii la 4
iulie 1776, când și-au declarat independența față de Marea Britanie.
Relația SUA-Israel este un factor foarte important în politica
generală a guvernului american din Orientul Mijlociu. În plus față de ajutorul
financiar și militar, Statele Unite oferă un sprijin politic constant
Israelului, după ce şi-au folosit puterea de veto a Consiliului de Securitate
al ONU în aproximativ jumătate din cazuri pentru a proteja Israelul.
Dintre administrațiile americane
de-a lungul timpului, actuala administrație Trump a oferit, de departe, cel mai
puternic sprijin pentru statalitate de care Israelul a beneficiat vreodată.
Poate prin faptul că Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din 2016
cu câteva mesaje naţionalist-conservatoare puternice (cum ar fi “America în
primul rând” și “Să facem America mare din nou”) se poate explica înțelegerea
profundă a președintelui pentru eforturile gigantice ale Israelului de a-şi
prezerva existenţa şi identitatea proprie împotriva amenințărilor constante ale
vecinilor săi agresivi.
Un alt factor este numărul
membrilor de origine evreiască din administrația Trump (în ciuda
antisemitismului de care președintele a fost acuzat pe nedrept). Câțiva membri
proeminenți includ pe Jared Kushner (consilier principal şi rudă prin
alianţă/ginere), David Friedman (ambasador în Israel), Jason Greenblatt
(reprezentant special pentru negocierile internaționale şi conflictul
israeliano-palestinian), Gary Cohn (director al Consiliului Economic Național
al Casei Albe), Steve Mnuchin (secretarul Trezoreriei americane), Stephen
Miller, Reed Cordish și Avraham Berkowitz (consilieri principali și asistenți
speciali prezidenţiali), pentru a numi doar câțiva dintre aceștia.
În luna septembrie 2017 Statele
Unite au anunţat că vor deschide prima lor bază militară permanentă în Israel,
iar în 6 decembrie 2017 Statele Unite au recunoscut Ierusalimul drept capitala
Israelului și au început procesul de mutare a ambasadei SUA din Israel de la
Tel Aviv la Ierusalim. Anterior, mai mulți președinți americani au promis acest
lucru din interes politic, dar numai Donald Trump a şi înfăptuit aceasta cu
adevărat. Decizia a fost larg criticată de către liderii din întreaga lume ca
fiind în detrimentul “procesului de pace”.
La 18 decembrie 2017 Consiliul de
Securitate al Organizației Națiunilor Unite a votat în favoarea unui proiect de
rezoluție care bloca decizia președintelui american, însă rezoluția a fost
respinsă prin veto de către Statele Unite. La 21 decembrie 2017 Adunarea
Generală a Națiunilor Unite a respins în mod covârşitor avertismentele
americane și a votat în favoarea unei rezoluții prin care se solicită Statelor
Unite să își retragă decizia de recunoaștere a Ierusalimului drept capitală a
Israelului. Rezoluția a fost adoptată de 128 de state membre, care au votat în
favoarea acesteia, 9 ţări au votat împotrivă (inclusiv Statele Unite și
Israelul), iar 35 de țări s-au abținut (inclusiv România).
Ierusalimul, cu cei peste 800.000
de locuitori ai săi (dintre care două treimi sunt evrei și o treime sunt
musulmani și creștini), este un oraş de mărimea capitalei Statelor Unite, Washington,
DC (fără zona metropolitană). De asemenea, Ierusalimul (ca şi Bucureştiul) este
un oraș partener cu New Yorkul, locul de naștere al președintelui Trump. https://web.archive.org/web/20130814165415/http://www.nyc.gov/html/ia/gp/html/partner/partner.shtml
Orașul a fost sacru pentru iudaism
timp de 3.000 de ani, pentru creștinism timp de 2.000 de ani și pentru islam
timp de 1.400 de ani. Prin urmare, în ciuda eforturilor de menținere a
coexistenței religioase pașnice, orașul continuă să fie o sursă de controverse
și tensiuni.
Cu toate acestea, în timpul anului
2018, care marchează cea de-a 70-a aniversare a existenței Israelului, dar şi
ulterior, ținând seama şi de noua Strategie de securitate națională din
Orientul Mijlociu a administraţiei Trump, există multe motive de optimism și de
speranță că lucrurile vor evolua în mai bine. https://www.whitehouse.gov/wp-content/uploads/2017/12/NSS-Final-12-18-2017-0905.pdf
TIBERIU
DIANU, autor de cărți și multiple articole de drept, politică și societăţi
postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC, şi
poate fi urmărit pe MEDIUM.https://medium.com/@tdianu
Nu de multe saptamani operatori importanti de turism din Germania au exclus Romania din portofoliul lor, desi germanii viziteaza Romania din anii '70 fiind client fideli.
Este de prisos sa descriu cauzele bine stiute ale infrastructurii bolnave.
Ministerul de resort si toate institutiile de control ar putea sa conlucrezee si sa dezvolte o strategie stricta si fiabila in asigurarea uunui climat demn de traditiiile ospitalitatii romanesti.
Din nefericire, cei in cauza nu isi fac concediile in tara, asa ca nu cunosc realitatea.
Cand o afla, si daca o afla e prea tarziu.
Am ajuns ca foarte straini sa aprecieze frumusetile Romaniei si sa vorbeasca despre aceastea
Ieri a aparut in Washington Post un minunat reprotaj despre Transilvania.
Am privilegiul să vă prezint un jurnalist si un analist politic de înaltă tinută, Tiberiu Dianu. Cărtile și articolele sale sunt o invitație deschisă, și o inițiere documentată în politica americană de astăzi. Cu acordul lui pot reproduce articolul său.
Primul discurs al preşedintelui Trump despre Starea Naţiunii şi renaşterea visului american
de Tiberiu Dianu
În seara zilei de 30 ianuarie 2018 preşedintele Trump a transmis un discurs despre Starea Naţiunii, care a pus o faţă umană pe planul său de a reforma guvernul și de a revigora visul american, ce părea să fi dispărut în timpul administraţiei Obama. Vezi aici. https://www.youtube.com/watch?v=Npz2zEJt2pc
Președintele ar fi putut alege să livreze obişnuita listă punctuală cu promisiuni, care ar fi fost pe placul Washingtonului pentru o scurtă perioadă de timp. În schimb, el a optat pentru un discurs pasionat și foarte uman, ţesut pe o tapiserie de povești autentice despre americanii de rând, ai căror câțiva reprezentanți fuseseră invitați să se alăture asistenţei.
Astfel, ni s-a reamintit de micii proprietari de ambarcaţiuni private, voluntari în acţiunile de salvare a oamenilor în urma unui uragan devastator, de necunoscuţii care protejau alţi necunoscuţi de ploaia de gloanţe de la hotelul din Las Vegas. Am auzit întâmplări cu soldaţi care salvau vieţi în timpul uraganului Harvey din Texas şi cu pompieri care evacuau copii dintr-o tabără californiană de vară amenințată de incendii. Ni s-a adus aminte de deputatul republican Steve Scalise, supravieţuitor al unui malefic atac armat declanşat de un suporter democrat, precum şi de eforturile eroice ale poliţiştilor şi ale personalului medical care i-au salvat viața.
Micii afacerişti din Ohio au reprezentat ilustrarea succesului reformei fiscale a președintelui. Un băiat de 12 ani din California, care a iniţiat o mișcare de răspândire a 40.000 de steaguri la mormintele eroilor americani, a devenit cel mai recent exemplu de veneraţie pentru cei care au slujit patria și pentru cei care onorează drapelul american cu mâna pe inimă și se ridică atunci când se intonează imnul național.
Victimele bandelor de imigranți ilegali au fost reprezentate de părinții lor supraviețuitori din Long Island.
Ni s-a reamintit de lupta constantă a Departamentului de Siguranţă Naţională împotriva infractorilor periculoşi şi a bandelor de răufăcători prin prezența unuia dintre agenții speciali de anchetă ai departamentului, a cărui echipă a arestat circa 400 de infractori. Familia unui poliţist din statul New Mexico, care a adoptat un bebeluş de la o mamă heroinomană necăsătorită, a devenit un simbol al angajamentului actualei administrații de a lupta împotriva epidemiei de droguri și de a asigura tratament adecvat pentru toxicomani.
Lupta și victoria armatei americane contra grupării ISIS din Siria au fost descrise printr-o evocare emoţionantă despre un brav militar care i-a salvat viața camaradului său dintr-o clădire minată, prin respiraţie artificială pe drumul la spital şi în timpul operaţiei. Brutala dictatură nord-coreeană a fost ilustrată prin două cazuri de cetăţeni americani şi coreeni acuzați de "crime împotriva regimului", motiv pentru aceştia fuseseră torturaţi până în pragul morții.
Un sondaj CNN apărut la scurt timp după discursul preşedintelui a relevat “reacții foarte pozitive” în proporţie de 48% şi altele “relativ pozitive” în proporţie de 22% (împreună totalizând 70%), similare celor de care au beneficiat președinții Bush şi Obama în anii 2006 şi 2010. Vezi aici. https://www.cnn.com/2018/01/30/politics/trump-state-of-the-union-latest/index.html
Într-o contraargumentaţie mai scurtă, dar şi mult mai ştearsă, tânărul deputat democrat din statul Massachusetts, Joe Kennedy III, a susținut că democrații pot elimina “falsele opțiuni” ale republicanilor, că partidul său are un "program mai bun" și că e capabil “să lupte pentru ambele categorii de americani”, adică cei de pe coastele de est şi de vest şi cei din interiorul ţării. Vezi aici. https://www.youtube.com/watch?v=hwnDMahSwNI
Adevărul este însă că democrații au ignorat constant interesele celor din interiorul ţării, motiv pentru care ei au pierdut în doar șase ani şi Congresul, și președinția. Încercările lor tardive de a recâștiga această parte înstrăinată a electoratului vor fi cu siguranţă testate în timpul alegerilor parţiale din 2018.
Până una-alta, imaginea Partidului Democrat continuă să rămână aceea a unui grup interesat în special de protejarea intereselor așa-numiţilor “visători” ("Dreamers"), adică acei imigranţi ilegali minori beneficiari ai decretului prezidenţial al lui Obama de Deportare Amânată a Copiilor din America (Deferred Action for Childhood Arrivals, pe scurt DACA). Aceştia sunt văzuţi de liderii democraţi ca “o sursă de inspiraţie” și care fac “mai luminos” viitorul Americii.
Spre sfârşit, preşedintele Trump a reamintit tuturor că “şi americanii sunt visători”. Prin urmare, democrații mai au un drum lung de parcurs în tentativa lor de a-și îndepărta eticheta de partid DACA (altfel spus, “Democrații Acţionează Contra Americanilor”) și de a recâştiga încrederea poporului american.
NOTĂ: Articolul, în traducerea autorului, a fost publicat de revista AMERICAN THINKER.
