Nici macar un dolar

Ne-am obisnuit sa condamnam Romania si alte tari din lumea a treia.
Si in America binecuvantata exista obiceiuri rele, altfel spus jecmanitoare.
Am ales sa lucrez pentru o companie din California ca reprezentant de marketing, specialist in vanzari.
Conform unui contract am acceptat conditiile.
Iata ca minunata companie din California s-a bucurat de 75 de centi.
Dupa terminarea programului meu de lucru a trebuit sa platesc produsele - mostre cu niste vouchere.
Trebuia sa platesc eu taxele ca pe urma sa primesc ulterior contravaloarea lor.
In acelasi timp, conform contractului ar fi trebuit sa primesc o indemnizatie de benzina, din cauza distantei de parcurs pana la locul de prezentare a produselor.
Nu am primit nici cei 75 de centi si nici cheltuielile de benzina.
Nu e vorba de cativa dolari, ci de principii si de respect.
O corporatie de succes poate economisi cu sute de angajati, sa nu zic sa fure de atatea ori  75 de centi.
Iata ca morala Pestele cel mare, mananca pestele mic se aplica oriunde.
Este vorba de compania SONOMA GOURMET PASTA SAUCE
http://www.sonomagourmet.com/

Voi lupta si voi actiona in consecinta pentru cativa centi !

Stare de asediu sau lectia Lapusneanu

Tot in urma cu cativa ani ma aflam in Romania in ianuarie cand lumea a iesit in strada in plin ger.
Politicienii, liderii nedrepti inteleg mult prea tarziu limita la care sunt adusi oamenii.
Lectia istoriei de cand lumea e ca dictatorii isi sfarsesc cariera odata cu revolta maselor.
Alaturi de vocile strazii, doritoare de o viata mai buna apar grupurile de demoni cu cagula, huligani sau diversionisti.
Oare cum se face ca jandarmii impreuna cu miile de demonstranti bine intentionati nu-i pot izola ?
Intr-un efort infratit instigatorii ar trebui imobilizati si linsati.
In orice caz un compliment superlativ cetatenilor care isi striga drepturile si cer schimbari intr-o tara poticnita.
Cred ca e nevoie de o epurare masiva si de o trecere la reconstructia tarii prin cooperare cu oamenii de bine.

"— Oh! nenorocitul de mine! strigă Moţoc smulgându-şi barba, căci de pe vorbele tiranului înţelegea că nu mai este scăpare pentru el. Încai lăsaţi-mă să mă duc să-mi pun casa la cale! fie-vă milă de jupâneasa şi de copilaşii mei! lăsaţi-mă să mă spoveduiesc!

Şi plângea, şi ţipa, şi suspina.

— Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce să te mai spoveduieşti? Ce-i să spui duhovnicului? că eşti un tâlhar şi un vânzător? Asta o ştie toată Moldova. Haide! luaţi-l de-l daţi norodului şi-i spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru-vodă celor ce pradă ţara.

Îndată armaşul şi căpitanul de lefecii începură a-l târî. Ticăitul boier răcnea cât putea, vrând să se împotrivească; dar ce puteau bătrânile lui mâni împotriva acelor patru braţe zdravane care-l trăgeau! Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împedeca de trupurile confraţilor săi şi luneca pe sângele ce se închegase pe lespezi. În sfârşit puterile îi slăbiră, şi sateliţii tiranului, ducându-l pe poarta curţii mai mult mort decât viu, îl îmbrânciră în mulţime.

Ticălosul boier căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăţi."

                                                  

                                                                               (C.Negruzzi - Alexandru Lapusneanu)

 

                                                            

An Nou Chinezesc

Pe data de 27 ianuarie ac incepe Festivalul Primaverii, Anul Nou Chinezesc.
Aceasta sarbatoare, denumita si a Lampioanelor reuneste familia indeosebi, se defineste ca un prag al implinirii, al prosperitatii, al norocului.
Poporul chinez nu e religios, insa foarte superstitios.
Se impart cadouri, masa trebuie sa fie imbelsugata si la trecerea dintre ani trebuie sa imbraci ceva in rosu.
Simbolul zodiacal, in acest an, e cocosul.

Poeme de Advent

I'll be Home for Christmas

               

Pagini nescrise,

ninge,
Nu mai e timp de cuvinte, nici de alte rostiri,
Timpul nu e decit zimbetul pruncului
Catre cer si lume,
Si doarme si magii ingenuncheaza.

Pagini nescrise si cuvinte nespuse vreodata,
Imi ingenuncheaza fiinta catre casa,
Catre brazii cei drepti,
Si catre stergarul cel alb invelind piinea.asa cum neaua
Inveleste zimbetul
Celui nou nascut.

Inceput de Advent cu Sfantul Nicolae

Sfantul Nicolae trece in aceasta noapte si va lasa dulciuri in ghetele slefuite, jordite celor ce nu asculta.
In prima seara de Advent aprindem prima lumanare lui Iisus.

Advent

Ninge in burg
Copiii in cete
Cu sanii curg
Pe indelete,

Ursulinele la geam
Fruntea- floare
Printre fulgi, alean
Ca apoi sa coboare

Tramvaiul din umbre
Nins
Tresare

Cu lumina din lumina
De Advent si vis
Cu ingerii se inclina.

În întâmpinarea românilor. La Blouse Roumaine

 

 În ultimul timp am avut ocazia să particip la diferite evenimente ocazionate de sărbătorirea câtorva țări, ținute în sediul ambasadelor.

 Am participat rareori  la manifestari românesti din afara țării. Am fost invitat de către Ambasada României din Washington la celebrarea zilei de 1 Decembrie.

 Clădirea ambasadei României se situează nu departe de zona istorică din Georgetown și de un sens giratoriu numit Dupont Circle, în vecinătatea multor alte consulate, legații din întreaga lume. 

 Am intrat în casa României cu o oarecare strângere de inimă, acea emoție inexplicabilă de fiecare dată când pașesti treptele unei instituții guvernamentale, alungată însă de această dată de zâmbetul prietenos al câtorva funcționare. 

 Lumina abundență și interiorul reședinței ambasadei amintesc de cel al unei clădiri din școala arhitectului Grigore Cerkez din Bucureștiul de altădată.

 Excelenta Sa, ambasadorul George Maior cu soția și fiica ne-au întâmpinat strângând mâna oaspeților.

 Seara s-a desfășurat într-o simplitate elegantă dezbarată de orice umbră de rigoare comunistoidă, patriotardă. 

 În prima parte a serii o cântăreață a intonat imnul României și pe cel Americii.

 În cea de-a doua parte Excelența Sa, George Maior a ținut un discurs concentrat pe  anii parcurși de România de la 1918 încoace, de amintirea intervenției magistrale a președintelui american Woodrow Wilson  în 1918, ca un adevărat apărător al teritoriilor ocupate de către Imperiul Austro-Ungar. Ambasadorul a vorbit și despre rolul românilor din diasporă si al celor din tara in misiunea de restabilire a reputatiei României, mentionand importanța Americii pentru noi, mai ales că în curând vom sărbători 136 de ani de relații diplomatice.

 Ambasadorul a vorbit liber în română și în engleză, într-o formulare modestă, fără ditirambi, fără frazeologie bombastică.

 În final, invitații au putut viziona o expoziție de fotografii din arhiva Agerpress . Bufetul cu bucate românești, cu vinuri din țară, cozonacii, prăjiturile casă tradiționale au fost un periplu culinar desavârsit.

 Zacusca și salata de vinete au fost preparate ca la mamă acasă, din legume coapte pe foc de lemne.

 Au fost prezenți mulți tineri și copii de origine română, născuți în S.U.A., unii dintre ei îmbrăcați în costume naționale. Americanii prezenți s-au simțit ca într-o minunată familie și s-au legat amiciții la un pahar.

Mulți angajați ai ambasadei sunt foarte tineri, vorbesc o engleză ireproșabilă, și foarte politicoși.

Acest eveniment construiește o reușită-pas pozitiv datorat ambasadorului George Maior, Domnilor Consuli Gabriel Rotaru, Cristinel Petrescu, și întregului personal de lucru.

 Am făcut cunoștință cu români, am întâlnit foști vecini din Sibiu și chiar o fostă colegă de facultate.

 Nu e prima data când iia românească încântă și devine un simbol unic îndrăgit de Regina Maria și de pictorul Matisse.

 PS Vă ofer câteva imagini surprinse la serata românească cu două doamne plecate din România de ani de zile : Emily Serghi, profesoară de matematică într-un colegiu american, Sandra Călinescu-Dominey, dezvoltator imobiliar și cu bucătarul șef, autorul minunatului bufet românesc.

Kahlua a ajuns printre ingeri

Un catel de Pomerania parca desprins din basmele cu Hansel si Gretel, de aceasta data turnat in ciocolata si sidef ne-a parasit.
E greu de imaginat pentru unii dintre noi ca prietenul cel mai bun al omului este cainele ar avea loc alaturi de noi la masa, in viata noastra de zi cu zi.
Realitatea insa ne dovedeste ca sufletul unui prieten precum cainele ne este devotat, si neconditionat.
As spune cu multa tristete: La revedere, Kahlua si sa nu fi cuminte acolo unde esti, sa trezesti toti sfintii si sa iti faci drum desi tu nu esti urias precum un dobermann.