Mama e prima locuinta si casa eterna.
Noi ne-am desprins din lumina ei, crengi migratoare, purtam cuvintele precum o floare-de-colt intr-o carte, povara si alin.
Un timp cat o ploaie mocaneasca pe ulitele de huma, odaia isi aprinde muscatele la ferestre - si dor anii, gara, strainatatea toate de a valma.
Daliile cele mari, vita-de-vie tresar din nou in mai.
Sarut Mana, Mama !
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Despre camelii și alte flori. Poem în iarnă ( pentru Camelia G)
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț...
-
L-am cunoscut pe Ilie Vonica din vremea liceului, el fiind cu cativa ani mai mare. În vremea aceea ne bucuram de puținele clipe de l...
-
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț...
-
Happy Thanksgiving Day! Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...
No comments:
Post a Comment