In urma cu peste zeci de ani am tras in Iasi la o gazda in preajma examenelor de admitere la facultate. Proprietarul se numea Aurel Rapa si locuia pe o strada in spatele garii.
Era un om blajin, trist si foarte tacut.
Adormea tarziu si asculta aceleasi melodii.
Ii murise fiica la o varsta frageda.
Isi inchiria casa studentilor si tinerilor pentru petreceri, onomastici si chiar mai mult...
A fost un fel de tata pentru mine si pentru colegii mei de grupa din Iasi.
Patefonul ragusit, stramtorat in periferia parfuita inca imi staruie in amintiri cu melodii vechi :
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Scrisoare deschisă sau un marș popular
Ni se întâmplă ca în existnța noastră să creștem alături de un copac, de o clădire veche, și de ce nu alături de un restaurant drag. Sună ...
-
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț... -
L-am cunoscut pe Ilie Vonica din vremea liceului, el fiind cu cativa ani mai mare. În vremea aceea ne bucuram de puținele clipe de l... -
Happy Thanksgiving Day! Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...
No comments:
Post a Comment