Andrei Ileni si-a sarbatorit in prima jumatate a lunii mai implinirea a inca unui an de viata.
Dupa cateva decenii nici nu mai conteaza cati ani mai implinim. Frate intru goana prin Valea Poeziei si a rostirii de cuvinte altfel puse impreuna imaginandu-ne in adolescenta ca am fi reinventat lumea in acest joc.
Tineretea ne-a gasit tot in poezie, si an dupa an pana astazi ca pana atazi sa ne dam seama ca suntem doar niste fantanari imbatraniti tot cautand apa in adancimile secatuite din campie si din munti.
Saracit e tot poetul si poate asa ii sta bine. Don Quijote, Gelu Ruscanu reprezinta inca fascinatia absolutului.
Cine mai are nevoie de poezie in vremurile de razboi cu taxele, reducerea salariala si a pensiilor ? Cine mai deschide o carte de poeme ?
Poezia a devenit un hobby, un club de instrainati in propriile strazi asemenea putinilor tei in tarcurile noilor geamuri-oglinda ale noilor magnati.
Lumea se prabuseste in manele, in paine falsificata, in vinuri si rachiuri prefacute.
In Israel prietenul Adrian Grauenfels scrie poezie in limba romana, Dan David scrie poeme in Los Angeles, Dan Danila undeva prin Baden Wurttemberg, Iona Lazar pe langa Sighisoara, iar Andrei Ileni la Sibiu isi continua cu greu travaliul de giuvaergiu al unei poezii slefuite in fatete diamantine.
Nu incerc sa evoc vremurile din urma noastra cu amintiri si cupe sparte, ci bucuria ca mai existam in poezie, ca niste constructori de temple intre blocurile cu antene si racnete de fiare.
La Multi Ani si un gand fratesc din Washington, DC !
18
I-ar trebui sfarsitului din noi sa gesticuleze
intr-o propozitie calcifiata. Peste sufletul nesfarsit din rana
din sufletul orbului
si ar fi disparut amintirile.
Afara stapanesc faptele si cele vazute.
Isi pierd faptele-ca o ideologice carnala sub pliscul
pasiunii dintr-o revolta-
si se multiplica in trupul incepatoarei travestita
in placerile neinvesmantate dintr-o propozitie ascunsa privirilor.
« Tanara zari silueta severa a lui Freud, alaturi de cea a
Sfioasei
Sale sotii, la picioarele patului. Costumul negru al lui Freud si
camasa de noapte alba a sotiei lui se dizolvasera…. »
Afara e o liniste fara vesmant. O amintire peste sufletul
din rama din sufletul orbului.
( Din volumul lui Andrei Ileni, Portret de cuvinte, Editura Tribuna-Sibiu, 2009)
Dupa cateva decenii nici nu mai conteaza cati ani mai implinim. Frate intru goana prin Valea Poeziei si a rostirii de cuvinte altfel puse impreuna imaginandu-ne in adolescenta ca am fi reinventat lumea in acest joc.
Tineretea ne-a gasit tot in poezie, si an dupa an pana astazi ca pana atazi sa ne dam seama ca suntem doar niste fantanari imbatraniti tot cautand apa in adancimile secatuite din campie si din munti.
Saracit e tot poetul si poate asa ii sta bine. Don Quijote, Gelu Ruscanu reprezinta inca fascinatia absolutului.
Cine mai are nevoie de poezie in vremurile de razboi cu taxele, reducerea salariala si a pensiilor ? Cine mai deschide o carte de poeme ?
Poezia a devenit un hobby, un club de instrainati in propriile strazi asemenea putinilor tei in tarcurile noilor geamuri-oglinda ale noilor magnati.
Lumea se prabuseste in manele, in paine falsificata, in vinuri si rachiuri prefacute.
In Israel prietenul Adrian Grauenfels scrie poezie in limba romana, Dan David scrie poeme in Los Angeles, Dan Danila undeva prin Baden Wurttemberg, Iona Lazar pe langa Sighisoara, iar Andrei Ileni la Sibiu isi continua cu greu travaliul de giuvaergiu al unei poezii slefuite in fatete diamantine.
Nu incerc sa evoc vremurile din urma noastra cu amintiri si cupe sparte, ci bucuria ca mai existam in poezie, ca niste constructori de temple intre blocurile cu antene si racnete de fiare.
La Multi Ani si un gand fratesc din Washington, DC !
18
I-ar trebui sfarsitului din noi sa gesticuleze
intr-o propozitie calcifiata. Peste sufletul nesfarsit din rana
din sufletul orbului
si ar fi disparut amintirile.
Afara stapanesc faptele si cele vazute.
Isi pierd faptele-ca o ideologice carnala sub pliscul
pasiunii dintr-o revolta-
si se multiplica in trupul incepatoarei travestita
in placerile neinvesmantate dintr-o propozitie ascunsa privirilor.
« Tanara zari silueta severa a lui Freud, alaturi de cea a
Sfioasei
Sale sotii, la picioarele patului. Costumul negru al lui Freud si
camasa de noapte alba a sotiei lui se dizolvasera…. »
Afara e o liniste fara vesmant. O amintire peste sufletul
din rama din sufletul orbului.
( Din volumul lui Andrei Ileni, Portret de cuvinte, Editura Tribuna-Sibiu, 2009)
No comments:
Post a Comment