Thursday, June 4, 2009

Pomul si invatatorul se cunosc dupa roade


Daca in perioada interbelica imaginea invatatorului se bucura de un respect aproape sacru, in deceniile ce aveau sa urmeze, importanta sa in societate, in randul elevilor se diminueaza pana la ignorare.
Toti am parcurs emotiile primelor litere ale abecedarului ori zornaiala bilelor unei socotitoare cu bilute din lemn.
Astazi invatatmantul romanesc se prezinta ca o nereusita, tocmai prin absenta reconsiderarii cartii si a artei de a invata pe cei mici.
Salariile mici acordate cadrelor didactice, trecerea brutala dintr-o societate inchizitoriala de tip comunist intr-una de degringolada de republica bananiera par sa accentueze esecul cresterii analfabetismului.
Noii indrumatori par a fi picturialele si divele ce isi expun silicoanele de la buletinele meteorologice pana la reportajele de stiri. Manelele tind sa confirme o revenire jntr-o varianta contemporana la peisajul fanariot carpatin.
Ziua de 5 iunie a fost desemnata ca sarbatorire a invatatorului.
Rasfoind ziarele se remarca foarte putine articolele dedicate celui de-al doilea parinte dupa propria mama, dupa propriul tata, persoana ce ne-a deschis dintaiul drum intru cunoastere.
Un portal de presa culmineaza cu titluri vulgare, cu trimiteri pornografice (20 de lucruri pe care n-ar trebui sa le faci niciodata in pat, Pensionara porno, fostă profă de română)
Ziua de 5 iunie coincide cu aniversarea a 230 de ani de la nasterea carturarului Gheorghe Lazar, nascut in urbea Avrigului, nu departe de Sibiu.
Nu se mai vorbeste despre meritele incontestabile ale unui dascal adept al inlocuirii limbii neogrecesti introduse de catre fanarioti in Valahia, cu limba romana, facilitandu-se astfel accesul la invatatura.
Stradaniile de modernizare a sistemului pedagogic la Sf .Sava. incercarile de traducere ale catorva opere de Kant il situeaza pe Gheorghe Lazar printre parintii invatamantului romanesc.
Ion Heliade Radulescu avea sa-i consacreze un medalion documentat, cutremurator, in eterna rememorare a dascalului drag :

La 1822 Lazăr s-a bolnăvit în Sfântul Sava, apăsat de multe mâhniri şi nenorociri. A scris fraţilor săi la Avrig să vie să-l vază. Aceştia, sosind în Bucureşti, l-au găsit într-o căscioară la Târgu d-afară, în prejmă unde îmi am casele şi tipografia. L-au ardicat bolnav şi l-au dus în locul naşterii sale. Acolo peste curând şi-a şi dat obştescul sfârşit.
Călătorule român, când treci de la Braşov la Sibiu, în satul Avrig, în mâna dreaptă d-alăturea drumului este o bisericuţă. Acolo e mormântul lui Gheorghe Lazăr. O cruce albă de marmură este frumosul lui monument, monument vrednic de un om ce a ştiut răbda în viaţa sa. Sărută acea cruce şi vei citi pe dânsa următorul epitaf:
CITITORULE, CE EŞTI AM FOST;
CE SUNT VEI FI;
GATEŞTE-TE DAR.
GHEORGHE LAZĂR. (http://ro.wikisource.org/wiki/Gheorghe_Laz%C4%83r_(Heliade)



No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...