Între două garduri din lemn sfânt,
trece zeița numită Roua,
doar cutremur. jurământ
și îți spui, noua
floare prematură, între șacali
albi, minciunile, un fard
greu pe pleoape. Muscali
haini in hoarde Copul ard,
ne inșeala magnolia în poveri
cu surâs felin
abia umerii in nea mai țin
alte primăveri
transpar intr-un pastel,
în praf, la castel.
Wednesday, March 15, 2017
Subscribe to:
Posts (Atom)
The Show Must Go On. Aniversare Ilie Vonica (2)
Dr.Ilie Vonica a devenit de foarte multi ani un simbol și o legendă în Sibiu. Contribuția sa la crearea unei linii medicale nu mai are n...
-
În 2025 Sibiul a găzduit cursurile de limba română pentru studenți străini pentru o perioadă de două săptămâni (sfârsitul lunii iulie – au...
-
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț...
-
Am fost coleg de cenaclu cu Luminiță Cioabă [n urma cu patru decenii. De la [nceput a surprins printr-o lirica molcoma și discurs...
