Și vara în glorie se pleacă și dispare precum chipul cel tânăr în sclipirile lacului. De la o vreme ni se întâmplă să dispărem fără a ne lua rămas bun.
Florin Stremțan rămâne un prieten nelipsit în zilele de vară, pe când băteam bălțile la pescuit.
Era omul ce nu se supăra niciodată, ce nu se certa.
Ne opream la birtul din Tâlmaciu sau din Podul Olt și visam.
Poate e mai bine așa că nu ne-am luat rămas bun și așteptăm să ne revedem în altă lume.
Somn bun, prietene !
