Între două garduri din lemn sfânt,
trece zeița numită Roua,
doar cutremur. jurământ
și îți spui, noua
floare prematură, între șacali
albi, minciunile, un fard
greu pe pleoape. Muscali
haini in hoarde Copul ard,
ne inșeala magnolia în poveri
cu surâs felin
abia umerii in nea mai țin
alte primăveri
transpar intr-un pastel,
în praf, la castel.

No comments:
Post a Comment