Piata imprejmuita in faldurile poeziei. Radu Dobre Basarab, In Memoriam

S-a stins din viata omul de cultura, actorul, regizorul si publicistul Radu D Basarab.

Imi amintesc de minunatul iubitor al poeziei din anii '70 si pana tarziu cand repertoriul sau includea stralucite interpretari din Marin Sorescu, St.Aug Doinas si Miron Radu Paraschivescu.

Intr-o perioada cand netul, televiziunea nu acaparau timpul sibienilor actorul ne-a desfatat cu spectacole de poezie si teatru.

Prezenta sa ca mentor, ca animator al multor turnee prin judet a insemnat un plus de voiaj imaginar in poezie si in muzica.

In anii 1973-1980 Societatea literara Radu Stanca din Sibiu, impreuna cu un grup de actori studenti au deschis un drum nou in lumea literaro-artistica contemporana a Sibiului, mult superioara Cenaclului Flacara, servil populismului ieftin.

Datorita sprijinului lui Radu Basarab teatrul, poezia si jazzul in Sibiu au inflorit in ciuda restrictiilor revolutiei culturale de tip nordcoreean din Romania comunista.

Cenaclul si Societatea literara Radu Stanca cuprinde numele catorva publicisti si scriitori sibieni importanti (membri si invitati de onoare): Wolf von Aichelburg, Stefan Aug. Doinas, Ion Negoitescu, Mircea Ivanescu,Emil Hurezeanu, Dumitru Chioaru, Gheorge Nistor, Ioan Radu Vacarescu, Daniel Suciu, Traian Suciu, Iustin Panta, Carmen Negulei, Dan Danila, Mihai Posada,

Ion Mircea, Andrei Ileni, sa.

Societatea literara nu ar fi putut progresa fara sprijinul regretatului actor Radu Dobre Basarab.

Nu pot decat sa citez un poem dedicat Sibiului si implicit sibienilor:

Intoarcerea fiului risipitor

Aceeasi masa rotunda cu vedere catre munti,
vederea muntilor nu mai e cea din zilele de primavara

pe cand liceul murdar ne sfasia
visele – baionetele soldatilor din intaiul razboi al lumii patrulau in scenele unor filmari mediocre in centru si ne temeam de orice umbra.
Ne soarbem acelasi rachiu cu saniuta,

altii plicitisiti desfrunzesc plicitisiti sticla de hartia etichetelor,

timpul, imi spune un batran, e betivul tacut rupand etichetele, sparge sticla dupa sticla,
ca si cum ar uita sau n-ar sti mai tarziu numarul paharelor date peste gat. E batranul nebun vanzand flori pleostite ca niste soioase zile cu moina
in piata neasfaltata,

mintindu-ne ca nu bea.

Ne privim sau incercam sa ne privim in ochi,
la trecerea zanelor prin cetate sufeream de insomnie cu gandul la balul din sala Elite,
istoria se repeta in cartea fiecaruia de acum ca un banal inceput de dragoste si o povestim mai departe.
Batranul acela din noi,
si nu noi,
e de vina ca zilele,

anii se imprastie in cioburi.

Un altul la masa canta,
a uitat versurile cantecului si noi lalaim mai departe
la masa cea rotunda si totusi imperfecta,
caci sunt scaune goale,
cine stie
maine si mai multe.

Florin PREDESCU