Happy Hour !

Carte catre comesenii mei din Sibiu

M-am straduit sa scriu un poem despre timpul din Sub Arini, din gradina de la Cloaca, Popa Luca si alte locuri.

Sunt departe intr-un bar cu lumini difuze, septembrie isi vantura primele alamuri.

Fiul meu, Sebastian se indreapta catre Sibiu. Sunt curios cum va gasi orasul copilariei.

Incerc sa compun revederea cu bunicii, cu strada joasa de dinapoia garii.

In urma cu cativa ani bunic, fiu si nepot strabateau gara coscovita, cu miros de catran, cinstindu-se in tacere la botul calului.

Bunicul e la Sibiu, fiul la Washington, nepotul la Montreal.

Localul din suburbia Washington-ului se umple de clienti. Platesti o bere si bei doua.

Aceasta e Happy Hour !

Fiul meu va urca dealul Ursulinelor, va trece pe aleile adolescentei mele si ale tineretii tatalui meu...

Un singur lucru va putea spune despre mine: HAPPY WANDERER hoinarul cel fericit.