Lectia de jurnalism

In Romania perpetuarea jurnalismului ca profesiune bine retribuita a dezvoltat traseismul. lacheismul si fripturismul politic.
Nenumarati jurnalisti romani s-au obisnuit sa traiasca din scris. Nimic rau in principiu.
Aceasta dependenta duce la compromisuri, la pactul cu diavolul pentru cativa talanti.
Cei nepatati, intransigenti si loiali luptei pentru adevar raman saraci.
Prefer rigorile unei munci diferite, oneste ce imi confera sansa de a scrie ce vreau si nu trebuie sa ma vand.
Castigul unor ziaristi din breasla in discutie castiga intr-o luna cat eu intr-un an in SUA. Nu e vorba de nicio invidie de vulpe in fata strugurilor, ci ma gandesc daca simbriile exorbitante isi merita zerourile.
Mamele isi arvunesc pruncii inca nenascuti, studentele se prostitueaza –ambele categorii impinse de saracie, de mizeria prezenta.
Disperarea ca nu conduc un BMW epatant nu-mi apartine.
Nu scriu sub si la comanda nimanui, si nu am facut-o nici inainte. Nu ma omor sa ma vad publicat cu orice pret.
Ca ziarist sa te vinzi (prostituezi) e nevoie de talent ? Cat de impartiala e presa unora din Romania ? Cui serveste ?