Le Sacre du Printemps sau despre felul cum imi petrec ziua de nastere

Motto: APRIL is the cruellest month, breeding

Lilacs out of the dead land, mixing

Memory and desire, stirring

Dull roots with spring rain.

Winter kept us warm, covering
5
Earth in forgetful snow, feeding

A little life with dried tubers.

Summer surprised us, coming over the Starnbergersee

With a shower of rain; we stopped in the colonnade,

And went on in sunlight, into the Hofgarten,
10
And drank coffee, and talked for an hour.
(TS Eliot, The Waste Land)




A mai trecut un an. Privesc arborii infloriti, narcisele luptandu-se cu vantul potrivnic dinspre munti. E ca si cum revezi viata parcursa ca pe un film retrospectiv, si sunt convins, ca aceasta se intampla fiecaruia dintre noi.
Fosnetul naturii dezvelindu-se de hartia rece a iernii, rasarind cu fiecare creanga inmugurita ne daruieste din nou aleea cu dale, parcul primelor soapte de dragoste si atatea altele.
Era un timp cu cantece si dansuri pe cand tata se bucura de ziua mea, mama intindea masa cea mare era ziua noastra a tuturor.
In ani am deprins ca sarbatorirea deplina e a fi cu cei dragi.
Sa ma regasesc intr-un inceput de primavara alaturi de fiinta aleasa la bine si la rau ca in cadrele de reluare cu bunici si strabunici ce s-au iubit si trecand prin timp e darul cel mai de pret.
Fotografia bunicilor miri, fotografia parintilor miri, maine noi le luam locul asa cum petalele isi dau rand la inflorire generatie de generatie.
Nimic nu s-a schimbat de la prima atingere a mainilor ei, si nici de la valsul in inceput de primavara.
Cu fiecare zi in clepsidra nisipoasa refuzandu-i numaratoarea, printesa din poeme , din bucataria neincapatoare stralucirii sale e lumina revenind dimineata, e intalnirea apelor in fluvii, in oceane ca o simfonie mai noua a bucuriei de nu fi singur.