Flori pentru Elena

 Se deschide vâra, ochii Doamnei de la Constantinopol,
 Întristați de lespedea hagiei haine,
 
 Doamna Elena a întins mână și pajiștea a crescut cu flori,
 Lumea cu bucurie – lumina lui iisus.
 
 Ce ar fi Bizanțul, ce ar fi Milanul ori California fără adierea cuvântului eliberat
 Din temnițe ?
 
 S-ar îngropa în lama semilunei,
 În tropot de hoarde
 Și mult sânge.
 
 E dimineața Doamnei Elena, să alergăm în calea-I iscată de mieii, de turmele urcătoare cu munții.
 
 S-a făcut vară în lume.

E ziua lui Tanti Elena si a atator minunate doamne din Romania.
La Sibiu petreceam cu totii si ne bucuram de sosirea verii si mai ales de cinstirea unei finite dragi.
Nu ne intristam si promitem, noi, cati am mai ramas in urma, sa ne cinstim, sa continuam serile noastre .
Vom alege vinul casei, un rose ca si cel din deal de la bunici. Vom canta, mai ales pentru tanti Leana, pentru Mama Mare, pentru toate mamele noastre.
La multi ani tuturor Elenelor !


 

Un poet și frate la Sibiu, Andrei Ileni.

Păcat că nu are Facebook...
Deși distanța, timpul ne despart Andrei, adolescentul teribil și rebel din cartierul de dincolo de gară,
rămâne mereu în viața cea fără de moarte a tinereții.
Nu ne-am schimbat, nici nu ne-am chivernisit, nu ne-am ales cu nimic.
Eu în lumea largă, el acasă.
Am trăit poezia, precum o femeie.
Am păcătuit în plină zi, am scris poeme pe șervețele, te miri pe ce...
Aveam și eu un ceas de mână de contrabandă.
L-am revândut și am băut banii toți, împreună, la grădină la Împăratul.
La mulți ani, Andi și să ne revedem cu bine !

In Ungaria

Desi incerc sa fiu obiectiv si sa nu cred in momentele de ura antiromaneasca, exemplele ultimilor ani dovdesc ideea apartenentei maghiare la un trecut de popor barbar, nomad si nicidecum la imaginea oferita de convietuirea lor cu imperiul habsburgic.
Ar mai fi si alte episoade de ura indreptate spre imigranti.
Manifestarile unui public inrait cu ocazia unei partide handbal in Ungaria denota coexistenta tendintelor xenofobe, iredentioniste ale premierului ungar cu ale poporului sau.

Preludiu de primavara

Primavara ca o fereastra deschisa,

ciresii ori merii cu sidef ingana adierea,

salcia se destrama in dans,

trece Iisus peste ape si ne da binete,

nici nu stim ca blandul zambet,

zambetul,

si ultimul ban aruncat orbului,

batranului abia proptind anii,

e cuvantul Domnului.

Metropola, hidra povara apune pe un iPhone pierdut,

In Manhattan,

unde salcia nu infloreste,

nici soarele nu cade.

Gradina din imagini, un parfum se rasfrange,

precum valul de matase pe umerii femeii din ceara,

ingroapa din nou lumina.

 Imagini din pictura pe acril. LAURA KAELIN (Elvetia)

Din diasporă. Post festum în primăvară

Un neobosit organizator al catorva evenimente romanesti in Washington DC si in regiunile metropolitane, Bogdan Banu a adaugat a cinsprezecea sarbatoare a Martisorului creind o traditie in cadrul diasporei noastre.

Festivitatea a avut loc intr-o sala de receptii din Vienna, Virginia. Ca de fiecare data au fost prezenti multi tineri imigranti, dar si un numar crescand de copii, de generatii de romani nascuti in SUA.  Bogdan s-a aratat ca de fiecare data o excelenta gazda avand grija ca mesele sa fie aranjate, ca oaspetii sa fie primiti la intrare si insotiti la locurile rezervate inainte on line sau pe loc.

Daca in alte locatii si cu alte ocazii serbarile romanesti s-au remarcat prin dezordine, atmosfera de camin cultural, comemorarea Martisorului a devenit o reusita, un prilej ca oamenii sa se cunoasca, si de ce nu sa re-creeze o mica Romanie in extensie.

Bufetul s-a compus din aperitive traditionale romanesti: zacusca, carnati ardelenesti, salata de icre; platourile principale din snitel in sos, de peste la cuptor; iar desertul culminand cu un Tiramisu de zile mari.

Vinurile s-au distins printr-o Grasa de Cotnari si printr-un Cabernet de Dealu Mare.

Prezenta unui DJ a animat seara cu melodii romanesti vechi si noi romanesti, in ritm de dans.

Speram ca pe viitor sa avem o participare mai ampla, sa contam si pe prezenta vecinilor, a colegilor nostri de munca, nu numai romani.

 

 

 

Petale și nea. Se dedică Mariei Sava

Între două garduri din lemn sfânt,
trece zeița numită Roua,
doar cutremur. jurământ
și îți spui, noua

floare prematură, între șacali
albi, minciunile, un fard
greu pe pleoape. Muscali
haini in hoarde Copul ard,

ne inșeala magnolia în poveri
cu surâs felin
abia umerii in nea mai țin

alte primăveri
transpar intr-un pastel,
în praf, la castel.

Primavera (pastel)

 

 

 

Înaltul dintre nori, orașul-pântec

 și smog învăluind cristalul, departe

 stelele în șoapte – cântec

 cuibăresc lumina într-o carte

 

 ea iese foșnind-mătase,

 e semn că florile dintâi se înclină

 la trecerea zeiței. Plase

 păianjeni în smarald, din țină

  

 răsar culorile râuri, și ea coboară

 cu piciorul dezvelit din limuzină,

 se destramă înafară

 

 privești dincolo de geamuri

 unduirea ieșind în șoaptă lină

 precum Venus dintre valuri.