Sarbatori pascale pline de bucurie si speranta intr-o lume mai verticala

Morgenstimmung


Lumina din adanc se cerne in petale-
cupola lumii se aprinde de la un tarm la altul
precum cuvantul,
Iisus ne face semn ca dimineata ne bate la poarta
tocmai din dreapta Domnului.

E primavara pentru sarac, pentru bogat
pentru cei fara adapost,
pentru copiii insingurati,
pentru cainii nimanui,
pentru fiecare strop de roua pe obrazul orbului in odaia nedeslusita,
fara oglinzi.

Aprilie in Bahamas, Nassau sau pe unde mai bantuie sibienii

Carte catre sibieni mai tineri (I)

Intr-o buna zi am primit un plic de la asociatia oamenilor in varsta cu formularul de inscriere, costul cotizatiei sa. Am inteles ca implinisem varsta la care ajungi in varful dealului dupa care trebuie sa cobori.
Nu-i bai !
Varsta e un numar si ca atare nici nu ma mai intereseaza socotitoarea aceasta de intristare si nici nu incerc sa ma las furat de ceea ce, unde, cand, cum am fost.
Fii tanar cu tine insuti! E ca si cum te trezesti dis -de -dimineata in Sibiu pornind pe jos pe Dealul Ursulinelor, pe langa Liceul Gheorghe Lazar prin piata bisericilor ca apoi sorbi cafeaua in terasa din strada. Forfota matinala cu rasul cristalin in inflorirea spontana a vietii te seduce in dangatul clopotelor mult deasupra ceasurilor digitale.
Trecerea adolescentina catre scoala, catre rutina zilnica, zumzetul unui burg inveselit de primavara - toate sunt oglinda in care sa privesc, cu fiece zambet sa retraiesc tineretea fara batranete, pur si simplu.
Nu ma deranjeaza obraznicia tinerilor, nici galagia, nici harjoneala, nimic nu ma supara.
Cat de mult uram batranii ce nu ne lasau sa ne jucam cu mingea, sa ascultam muzica la maximum, sa vorbim tare, sa purtam jeans si atatea altele.
Semnul batranetii e cand nu mai tolerezi ce nu mai poti tu intreprinde.
Ma las furat de literatura scrisa pe fuga asemenea unor sms-uri ori in bloguri, pe ascuns in orele de predare (si stiti cu totii cat de plictisitori si ridicoli sunt profesorii). Citesc literatura tanara si constat ca nu e numai teribilism, e si mult protest si spunere pe sleau, lucru pe care multi dintre noi nu l-am facut la varsta lor.
As aminti un scriitor poate necunoscut generatiilor tinere sibiene, pe nume Wolf von Aichelburg (1912-1994). Ii eram discipol si prieten ca atatia altii.
Ii placea sa fie inconjurat de tineri. Ca octogenar vorbea despre camarazii sai de varsta cu apelativul”batranii aia…”
Recitesc bloguri sibiene. Remarc o afirmare a multor sibience blonde sau mai putin blonde in lumea scrisului. O generatie a femeii moderne si implicata in politic, in social dovedeste un salt, o iesire din prejudecatile rurale ori pseudo-moralizatoare. Daca in Sibiu au existat Liceul de fete Domnita Ileana, caminele de nefamilisti in perioada camunista si atatea alte restrictii ma bucur ca astazi tinerii sunt mult mai liberi.
As mentiona doua nume de jurnaliste sibience ce depasesc cu mult o ziaristica invechita, constipata, lipsita de vivacitatea, capacitatea de a concentra esenta. Nu mai vorbesc ca scriitura lor desluseste vocile unei alte generatii si anume ale viitorului.
Este vorba de Oana Timar(http://shoricika.blogspot.com/) si Adela Mohanu(http:(//bauade.blogspot.com/) . Citesc si recitesc blogurile lor si le recomand tuturor cititorilor, mai ales celor de varsta mea, ca antidot mult mai eficient decat Gerovital-ul.
Astazi la auzul verbului A trebui (muessen, falloir, to must, deber) imi sare sarpele inveninat al ripostei din timpul copilariei : “de ce trebuie ?”
Cine din lojele de sus ale scenei poate dicta tinerilor romani de astazi ce trebuie, sa faca un pas in fata ? Ca tot suntem in Saptamana Sfintelor Patimi mi-ar place sa stiu cati vor face acel pas…

PS Ce-ar fi sa ne lasam furati cateva minute de muzica fara varsta a grupului Pink Floyd : http://www.youtube.com/watch?v=M_bvT-DGcWw

Carte din Washington DC inainte de Florii

In 1912 primarul orasului Tokyo, Yukio Ozaki a daruit capitalei americane 3000 ciresi, in numele unei legaturi trainice, dar si in numele unei intalniri culturale a doua popoare.Primii doi ciresi au fost plantati de catre Prima Doamna a Americii Helen Herron Taft si de catre vicontesa Chinda, sotia ambasadorului Japoniei in Parcul West Potomac, in partea nordica a bazinului Tidal.Cativa ani mai tarziu (1915) guvernul american raspunde generozitatii nipone cu zeci de arbusti din familia cornaceelor(corn), plantati la randul lor in Tokyo.Ciresii japonezi traditionali sunt denumiti sakura si nu dau fructe. Sunt doar arbori ornamentali asemenea magnoliei (arborele de matase). Prima celebrare oficializata este data in primavara anului 1935.In 1965 Prima Doamna a Americii Bird Johnson a initiat sadirea a altor 3800 de ciresi in Washington. In Japonia inundatiile din 1981 au distrus mii de ciresi. Prezenta varietatiilor de sakura in Washington a permis repopularea zonelor afectate cu arbustii crescuti pe solul american.Festivalul „petalei de cires” (28 martie-12 aprilie ac) nu semnifica doar venirea primaverii, ci simbolul unei prietenii dintre doua tari diferite si la mare distanta, una de cealalta.Sarbatorirea anuala dureaza doua saptamani, perioada corespunzand infloririi ciresilor.Intreaga capitala de pe Potomac devine o incandescenta florala, iarna este inlocuita cu o ninsoare abundenta in alb si roz. Peste un milion de turisti celebreaza momentul de feerie primavarateca. Bucuria spectacolului arbustilor adusi tocmai din lumea imperiala de altadata, parca decupat dintr-o pictura Hokusai se intregeste cu manifestari cultural-artistice si alte atractii: parada florii-de-cires; o alee-promenada tipic japoneza(cea mai larga din lume, de acest gen) unde momentele de teatru kabuki, mici chioscuri cu mancare traditionala etc vor reconstrui atmosfera tarii soarelui rasare; intreg spectacolul miilor de ciresi”sakura” in floare asteptand sa fie imortalizat de catre vizitatori. Diana Mayhew, presedintele acestui festival, mentioneaza ca, in ciuda crizei economice, toate biletele de intrare sunt vandute. Celebrarea infloririi este o invitatie la delectarea naturii. “Un astfel de eveniment e inaltator. Este primavara. Oamenii sunt in cautarea unui motiv pentru a fi afara.”(din Washington Post, 26martie2009).

(www.Acum.tv)

Primavara in suita ebraica

Motto: Va' pensiero sull'ali dorate

Attraversa le montagne e volaSugli oceani.

Raggiungi la terra, trova il luogo

Dove vanno tutti i bambini

Ogni notte dopo aver sentito questa ninnananna.

Ogni notte dopo aver sentito questa ninna nanna.
(din Opera Nabucco)

Iesirea din sclavie a evreilor sarbatoreste si ideea de prosperitate milenara.
Egiptul avea sa devina un prim lagar de decimare in constructiile monumentelor, drumurilor si ale altor cladiri megalomanice faraonice.
Exodul fiilor lui Israel prin desert catre muntele Sinai ca refacere a natiunii ebraice este sarbatorita in anul acesta pe perioada de 8-12 aprilie.
Nu trebuie sa fii evreu pentru a intelege importanta uniunii si a fi condus de catre un stralucit lider. Exemplul celebrarii libertatii si mai ales imaginea lui Moise raman definitorii pentru oricine.
Ganduri bune si bucurie !
Dincolo de orice explicitare liturgica sa zabovim cateva minute in compania muzicii lui Verdi, Nabucco:

http://www.youtube.com/watch?v=l0ZcBtcTAxU

Frühlingsstimmen

In toata desantarea mediatica nu stiu daca celor ce cresc rating-urile emisiunilor scandaloase, ale afiselor de indecenta moral-politica le mai ramane timp si pentru a respira adierea florilor din pruni, a mai asculta cu sfintenie o muzica buna ori a rasfoi vreo carte. Delir digital, desfrau, minciuni, gunoaiele aruncate la intamplare, betivii urinand pe garduri – ar fi un neo Brueghel pe vreme de criza.
Toape deghizate in dive desfranate iau locul mamelor de altadata.
Nelipsita de telefonul celular pana si in toaletele din birturile sordide, lumea se afunda si mai adanc in mocirla…

Carte din Moldova

De curand am primit vesti din Moldova. Tinerii se revolta impotriva asa zisei victorii a lui Voronin.

Poate o renastere a luptei impotriva unei formule expirate si utopice va prinde roade.

O revolta in masa ca si cea din capitala chineza, la14 aprilie 1989(http://en.wikipedia.org/wiki/Tiananmen_Square_protests_of_1989).

Sunt doua decenii de atunci !

Fiti alaturi de fratii de peste Prut !

Iata cateva poze primite recent:

http://picasaweb.google.com/zanoagaserge/7AprilieOra18

Fotografiile apartin lui Marin Turea.