De la presa adunate

Intalnim adesea in mass-media romaneasca nevoia de a face comparatii cu S.U.A. Daca americanii respecta sau nu imnul lor national aceasta e preocuparea masiva a catorva ziaristi eminenti din Romania.
Daca americanii ar comite grozavii si mai mari decat alte popoare, ne absolva pe noi romanii de pacatele noastre.
Avem de a face cu infantilismul celui ce-l arata cu degetul pe celalalt:
-Pai si vecinul meu fura !

De Ziua Unirii

O sarbatoare a bucuriei se transforma intr-un cadru al huidulelilor si al nemultumirilor fata de guvernul actual, fata de presedintele tarii.
Ziua Unirii nu-si mai ridica fruntea ca in alti ani, se ingroapa in tristetea unei vieti mizere.
Oare cand vom avea dreptul ca romani la un presedinte ori domnitor iubit, aclamat cu onoare ?

Il Canzoniere

Il Canzoniere (cartea cantarilor) reprezinta o culegere de poeme de dragoste a poetului toscan Francesco Petrarca, o dedicatie exclusiva iubitei sale, Laura. Suflul fidel, incantarea preluata din versurile lui Ovidiu, exprimarea intr-o limba materna rupta de latina clasica anunta o era noua in intreaga poetica medievala, de tip trubaduresc.
Lumea de astazi traieste in picturiale desantate, preacurvia isi inalta piedestalul pe dorinta parvenitismului murdar.Visul multor tinere e sa ajunga sotii de milionari.
Munca,onestitatea,virtutile se pierd intr-un lupanar generalizat de la scoala pana in birouri.
Dragostea adevarata ramane un cliseu uitat in sertare, in lumea trecuta, in pozele seppia surprinse la nuntile bunicilor, nu prin baruri si prin mall-uri.

III
Era ‘l giorno ch’al sol si scoloraro
[Giudica amor vile, che lo ferì in un giorno da non doverne sospettare]

Era ‘l giorno ch’al sol si scoloraro

per la pietà del suo Fattore i rai,

quando i’ fui preso, e non me ne guardai,

che i be’ vostr’occhi, Donna, mi legaro. 4

Tempo non mi parea da far riparo

contr’a’ colpi d’Amor; però n’andai

secur, senza sospetto: onde i mei guai

nel comune dolor s’incominciaro. 8

Trovommi Amor del tutto disarmato,

ed aperta la via per gli occhi al core,

che di lacrime son fatti uscio e varco. 11

Però, al mio parer, non li fu onore

ferir me di saetta in quello stato,

ed a voi armata non mostrar pur l’arco. 14

Anii studentiei

Studentia si saracia diminetilor prin caminele prost incalzite duhnind a tigari fara filtru.

I HAVE A DREAM !

America isi comemoreaza astazi eroul-simbol al luptei pentru drepturi civile, pentru abolirea prejudecatilor rasiale.
O tara consolidata pe visul de libertate isi poarta inca stigmatul manifestarilor rasiste pana in zilele noastre. Martin Luther King Jr avea sa tina un discurs in Washington, pe 28 august 1963 in Valea Tidalului conturat in neuitatul enunt I have a dream si marsul pasnic generator al desteptarii afro-americanilor.
Asasinarea liderului de culoare (in 1968) nu-si gaseste justificare si nici intelegere.

Gravura de iarna cu Orfeu si Euridice

Se dedica sotiei mele, Delia




Piata rotunjita de timp – piatra cioplita in fiece pas isi urca faptura la ceruri
in volbura zapezilor,
zidurile, turnurile si cetatea insasi isi poarta insomnia orologiului scapat precum cainii cei fara de stapan prin burg,
iar tu inchis in gravura altei vremi ai vrea sa spui si cuvintele nu ajung,
ori se izbesc de cristalul inalt al iernii,
mergi alaturi de femeia visurilor tale, se repeta aceeasi poveste
si ai vrea sa-i soptesti
ca viata nu mai e raul si nici trecerea – adoarme in gheata.

Seara inchide hanul cu drumetii vorbareti, incerci sa dai din maini, copiii semne fac avioanelor nestiind ca zborul e rostogolirea anilor fara oprire,
si lipit
cu fruntea de geam,
strigi
innoptezi in gravura iernatica potrivnica oricarei iertari,


ea trece mai departe prin piatra pietii din Sibiu.

La ziua lui Mihai Eminescu

Un poem deosebit de Mihai Eminescu si care, intr-o varianta corala compusa de catre regretatul profesor sibian Nicolae Suciu,multiplica valoarea lirica a poeziei romanesti.


Dona Sol

Te rog ramai o clipa inca
Ca sa te strang duios la piept.
Din fericirea mea adanca
As vrea sa nu ma mai destept.
Si totusi, luna iese-n zare,
Albeste zidul nalt si gol...
Da-mi cea din urma sarutare
Si inca una, Dona Sol!
Ma-ntrebi cu ochiul tau cuminte
Unde ma duc si ce ma fac,
Cand de pe ceruri stele sfinte
Patrund in codru, bat in lac.
....................................
Au nu esti tu la inaltime
Ca steaua vecinicului pol?...
Pe mine nu ma stie nime,
Nici chiar tu insati, Dona Sol.
Ades cand frunzele pe craca
Soptesc ca zgomotul de guri
Ce se saruta si se-mpaca
In umbr-adanca de paduri,
Eu stau unde patrunde luna
Pe alb izvor, sunand domol;
De canta pasarile-ntr-una,
De tine-mi canta, Dona Sol.
Si pe oglinda miscatoare
Stau de privesc un straniu joc:
E apa pururi calatoare
Pe chipu-mi ce ramane-n loc.
S-au desprimavarat padurea,
Suspina pasarile-n stol...
Si numai eu, gandind aiurea,
Gandesc la tine, Dona Sol.
De ce doresc singuratate
Si glasul tainic de izvor,
De ce cand codrul frunza-si bate
Adorm pe verdele-i covor?
Ca prin lumina cea rarita
Prin umbra moale de pristol
Sa mi se-arate linistita
A ta ivire, Dona Sol.
Sa vaz cum mana ta indoaie
In arc o ramura de fag
Si ca Diana cea balaie
Iti faci in codru mandru prag;
Sageti de aur pe-al tau umar,
Gonesti vanatul tau in stol,
Dar peste frunze far- de numar
Nu-mi lasi o urma, Dona Sol.
Chiar de luceafarul de seara
Te tem, caci dulce arde el,
Cand treci frumoasa si usoara
In umbra negrului castel...
De as zacea ranit de moarte,
Intr-un genunchi eu tot ma scol;
Tinzandu-mi dreapta de departe,
Ma-nchin la tine, Dona Sol.
.................................
Cand luna trece in uimire
Spre-a face-al marilor ocol,
Ea, luminand a mea iubire,
Te lumineze, Dona Sol.