Singur pe lume sau cateva ganduri dedicate copiilor nefericiti

Destinul nefericit al copiilor din Romania se alatura inrautatirilor sociale survenite in ultimii ani din cauza deteriorarii nivelului de trai. M-am referit in cateva articole anterioare la destinul copiilor Romaniei contemporane sesizand ca saracia e principala cauza a noului sindrom al Spaniei sau al Italiei, adica al celor condamnati la privarea unei copilarii senine.Fenomenul de migratie a muncii a apartinut intr-o prima faza la inceputul anilor ’90 doar barbatilor. Dupa cativa ani femeile au inceput sa se alature celor plecati la munca. Dupa un studiu de analiza UNICEF &AS, 2008 procentajul cel mai ridicat in randul parintilor de varsta cuprinsa intre 30-39 ani. O treime din gospodariile din Romania au cel putin un membru din familie plecat la munca in strainatate, insumand un numar 2.5 milioane de gospodarii(sondaj 2006).In Italia si Spania migratia romana reprezinta procente de peste 15 % din suma imigrantilor. Plecarea imigrantilor fara acte de munca legale, deci ca turisti sau chiar in clandestinitate sporeste un impact emotional, negativ asupra celor ramasi acasa, mai ales asupra copiilor. Copiii lasati in grija bunicilor sau ai altor membri ai familiei traiesc traiesc sentimentul de claustrare, se rup de climatul social (scoala, biserica, comunitatea rurala ori de cartier) in care traiesc. Absenta parintilor ii determina sa se simta neprotejati. Nimic nu va putea inlocui dragostea si asistenta directa a parintilor. In multe din cazurile parintilor plecati la munca intervine divortul, separarea parintilor sporind si mai mult in capsorul copilului ideea ca este abandonat.Nesupravgherea copiilor duce in mod direct la pregatirea scolara cu slabe rezultate, la indisciplina (fuga de la ore, manifestari criminale etc.) In acelasi timp li se dezvolta ideea ca oricat ar studia, nu au un viitor in Romania, ca emigrarea ramane o evadare, asigurarea unui viitor mai decent. Controlul parental asupra a ceea ce vizioneaza la televizor si pe internet redus fiind, contribuie la deturnarea interesului specific varstei juvenile catre pornografie, filme de violenta sa. Nu mai vorbim de alimentatia proasta, inadecvata, excesul de bauturi racoritoare al caror efect nociv il stim cu totii. Deprinderea fumatului, consumul de alcool si chiar de droguri sunt la indemana elevilor.Parintii copiilor plecati vin o data pe an sa-si vada familia ramasa, sau mai rar. Se multumesc cu trimiterea de bani si de bunuri. Majoritatea celor ce lucreaza in strainatate refuza ideea unei reveniri in tara. Conformul studiului mai sus mentionat 44% dintre cei intorsi in tara doresc sa plece din nou la munca in strainatate. Dintre acestia doar 65% vor sa lase copiii in grija bunicilor, a familiei si doar 10% intentioneaza sa ia copiii cu ei.Starea sanatatii, a igienei copiilor ne da de gandit. Chiar daca in ultimii ani mortalitatea infantila s-a redus simtitor , procentul existent ne situeaza intr-o pozitie negativa in raport cu celelalte tari europene.Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului( ANPDC) detine rolul de monitorizare si de privire de ansmablu asupra situatiei din intreaga tara.S-ar cere o conlucrare a forurilor locale de protectie sociala cu cadrele didactice din scoli.Crearea de programe, de strategii trebuie sa fie in primul rand o datorie de prima urgenta a institutiilor, dar nu numai in dezbateri, consum verbal la modul conditional-optativ ci prin acordarea fondurilor necesare suportului educational si de corectare a miilor de copii in cauza.Chiar pe fondul crizei economice ar exista resursele necesare si prioritare generatiilor de copii abanadonati din punct de vedere social. Zecile de mii de dolari consumati in aducerea luminii sfinte cu un charter de la Ierusalem ar fi fost primite cu mai mult drag de catre Domnul Iisus in scopuri caritabile, umanitare. Nu poate obliga nimeni si nimic in afara de propria constiinta pe cei mai instariti sa fie aproape de cei mici, de cei mai expusi la relele societatii. Nu de multa vreme un om de afaceri roman a impus invitatilor la petrecerea aniversara sa cumpere cadouri pentru copiii saraci ori din orfelinate, si nimic sarbatoritului. Un gest minunat demn de mentionat, dar si de urmat.Numarul copiilor cu un parinte sau ambii plecati in strainatate ajunge cifra ridicata(cca 400.000 in 2006-2007) . Motivarea plecarii este pusa mereu pe seama dorintei de a asigura un viitor mai bun copiilor, dar si pentru faptul ca in tara nu sunt apreciati dupa munca depusa (salarial si ca resursa umana).Ultimul raport oferit de un organsim britanic Child Poverty Action Group (CPAG) situeaza Romania cu un procent alarmant al copiilor nefericiti. Sondajul este elaborat pe un numar de 29 tari din UE. Romania reprezinta locul 25 deasupra Bulgariei, a Letoniei, a Lituanei si a Maltei. (informatii preluate din Newsin).In ianuarie 2008 doi copii din Judetul Iasi, frate si sora au pornit-o la drum, pe jos, prin frig si viscol sa-si vada tatal si fratiorii aflati la 50 km. Au ratacit 5 km prin zapezi si au fost gasiti inghetati si infometati. Au fost salvati doar cu interventii medicale. Copiii sunt lasati in grija unei institutii maternale. Tatal copiilor este recasatorit, iar mama asisjderea in Italia .Tot in urma cu un an Andreea Constantinescu, o eleva de clasa V a dintr-o scoala din Focsani ca a fost batuta, agresata si batjocorita de catre proprii-i colegi.Fetita ramasa fara parinti si crescuta de o bunica devotata reprezinta victima parintilor plecati in Spania ori in Italia la munca. Elevii o admonesteaza cu apelativul de traseista, pe motiv ca mama ei ar fi in Spania “la produs”. Cazul a fost sesizat in presa de catre Adevarul (Editia: 5447 Vineri, 18 Ianuarie 2008) .

(preluare din http://www.acum.tv/)

Cateva poezii inspirate de universul copilariei:

Hansel si Gretel


Gara pustie hiberneaza sub clopul de clestar ,
nu e drum si nici poarta catre lume,
Frate si sora, mana in mana infrunta viscolul,
intreaba vantul.
intreaba stalpii de telegraf invesmantati in alb,
intreaba fulgii inmiiti ca fluturi:
- Mai e mult pana la casa cu ferestre din lemn pictat in primaveri si rauri line ?
Iarna cu sticla din ochii lupilor vrajmasi le face semn ca aproape e casa din turta dulce .

Frate si sora merg inainte,
mana in mana
printre dune si copaci schimonisti in gheata.

Copii uitati de tati si mame ratacesc,
pasarile noptii au mancat firimiturile de paine ale intoarcerii.

Ninge peste urmele ghetelor mult prea mici,
departe de gara pustie,
departe de casa.

Noiembrie in West Virginia


Frunza zangane printre zoaiele de aur ,
Zlatna noua cu zimbrii ziditi in zale zornaitoare
jos pe rau,

copiii zambesc soarelui crezandu-l un zmeu de staniol – e inceputul unei alte dimineti
cand te trezesti ca altadata la tara de talangile cirezilor;
te ghemuiesti in spatele copacilor – curand schelele iernii de maine si te mai bucuri de umbletul diminetii, mult prea repede pentru ochii imbatranind si mainile tremurande,

brazii pe coline isi fac loc acum,

copiii rad fuagarind dimineata ca pe-un mustang alb
mai sus de rau,

dimineata cu solduri feline ce isi sterge in graba fardul de bruma.

Gitano



E ca si cum dupa o noapte de toamna tarzie iti soptesti cu spaima ca drumul se surpa in cantecele de pahar,
cu un ultim dans in jurul taciunilor si faldurile mirosind a lavanda
de la St.-Marie-de-la-Mer.
Neaua devine foc,
focul ingheata sangele,
casa ta e un lalait in mii de cristaluri inalte si ai vrea sa fugi de sunetele iernii,
iti spui ca ecoul loveste zidurile transparente - anii atator imbratisari ;
timpul nu e decat o padure defrisata si ninsa, un lup flamand intorcandu-se la carnagiile sub cer instelat. Ai obosit ,
pasul ingreuneaza si nu vrei sa urci in trenul ultim al noptii.

In jos pe fluviu luminile cresc bradul cel verde,
tatii isi duc copiii de mana
si canta lui Iisus,
pruncul domn.

Iti e mana inghetata dorind fiul alaturi,
cu fruntea lipita de geamul inghetat in stele ;
e timpul si transparenta, catedrala ingaduintei de a ne putea privi in urma si doar atat. Erai prima oara tata si dansai cu cel nou nascut ridicandu-l spre soare.
Te urcasesi pe camionul deschis cu muzicanti si azvarleai cu galbeni din cei buni,
Lupii sticlosi ai tineretii dau tarcoale
si ai lipi bancote de fruntea ultimului batran cobzar – timpul ce iti canta doar o noapte ,
si ramai doar dincolo de geamul ingreunat.

Ninge pur si simplu.

Si o polka plina de bucurie :

In ritm de polka !

Sa deschizi poarta lumii printr-o carte

Fotografia: Rodica Volovici coordonand o actiune de lansare de carte. Sibiu, 2005

Constat, adanc indurerat, ca s-a vorbit putin despre Ziua Bibliotecarului pe 23 aprilie,
mai deloc.
Pe 12 mai 2009, in Aula Magna a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, s-a inaugurat noul sediu al bibliotecii universitare - o cladire cu patru etaje, cu o dotare impecabila.
Inventarul bibliotecii se compune din peste 600 000 unitati bibliografice. Capacitatea salilor de lectura si internet ofera 400 locuri, 50 calculatoare si 6 sali individuale de studiu si cercetare.
Noul edificiu universitar se sincronizeaza cu un modern sistem de operare, tehnologia RFID. S-a ajuns ca utilizatorii sa poata beneficia de posibilitatea imprumutului on-line al volumelor dorite.
Inaugurarea oricarei biblioteci simbolizeaza sarbatoarea cuvantului fara de care am orbecai prin taramul cunoasterii, dar si o comemorare a pierderilor din sanctuarele cartii incendiate in Alexandria.
La inaugurare au participat oficialitati de seama, s-au tinut discursuri, s-a aplaudat.
S-a complimentat foarte putin efortul Directorului institutiei dr. ing. Rodica Volovici si al grupului de angajati ai bibliotecii.
Transportarea miilor de carti, catalogarea, rearanjarea lor in rafturi au necesitat multa munca.
Minimalizarea rolului cartii, al bibliotecii va avea un impact negativ asupra generatiilor viitoare.
Imi vine in minte un film cu eliberarea unor ostatici de catre o operatiune speciala. In lupta de recuperare a ostaticilor un luptator ranit, moare in acelasi charter in care sunt adusi si ostaticii eliberati.
La destinatie ostaticii sunt asteptati cu flori, muzica, bucurie si imbratisari, in timp ce
pe coridorul de dinapoia avionului soldatii eliberatori isi poarta indurerati trupul neinsufletit al camaradului lor de arme…

PS Tribuna de Sibiu a consacrat un material informativ pe prima pagina.
Robert Coravu recompune evenimentul inaugurarii intr-o blog-prezentare foarte bine documentat (Asociatia Bibliotecarilor din Romania).

Spume si clabuci

Diva de toate zilele si de toate noptile s-a mai razgandit oleaca pana la masul de Monaco.

Nu de multe zile ponegrea televizunea si tagma ziaristilor, a mass mediei din Romania.

Propavaduia cu patima renuntarea la numele valah si fuga din seraiul de pe Dambovita.

Mai mult ca sigur ca la cuvintele de implorare ale fanilor, ale primarului bucurestean duduia s-a razgandit.

O revedeti astazi in prim plan, intr-un show televizat inotand intre clabuci si baloane de sapun !

De unde si vorba, fie spuma cat de rea, tot mai buna e in tara ta !

Let’s Talk About Sex sau un text re scris in urma unei scrisori primite din tara

Sunt un biet pensionar. Rasfoiesc presa din tara si incerc sa inteleg mecanismul degringoladei de cadere masiva a calitatii scrisului unui articol, dar si saracia tematica.
Rolul presei scrise ar fi in primul rand informatia (serios documentata) ca apoi in cadrul analistilor, editorialistilor dibaci sa invete cateceva cititorul ramas pe dinafara evenimentelor sau a ceea ce se petrece in lume. Nu toata lumea are timp sa se uite la televizor ori nu-si permite sa navigheze pe net, asa ca la cafeaua de dimineata abia astept sa stiu ce s-a mai intamplat, la catu-i ceasul prin lume…
Poate dintre cei mai tineri ma vor amenda facandu-ma batran, expirat. O fi si asta !
Sa inteleg ca subiectele arzatoare la zi sunt cum o tanara isi vinde virginitatea pe net contra unei sume de 10 mii de euros (sau dolari) poate sa constituie un eveniment de interes national?
Vizita unei actrite porno si facand streaptease intr-un camin de batrani, alte si alte scandaluri din lumea vedetelor de azi din televiziunea romana, intalniri somptuoase ca la Hollywood in Mamaia pare-se ca extind incet, incet un rating al prostului gust.
Cred ca voluntar sau involuntar jurnalistii stiu ca oamenii de rand nu mai au incredere in politicieni, in ceea ce se deruleaza pe scena romaneasca, atunci exploateaza un altceva definit ca materiale cu tenta sexuala. In acest fel se vand ziarele, atentia noastra a cititorului se abate de la realitatea tarii. Ori ziaristii se afla in criza si dansii, si-au epuizat subiectele.
Iata cateva exemple de titluri de articole ce repeta o preocupare aproape obsesiva: Ritualuri pentru un sex pe cinste ; Cum sa iti spionezi partenerul de viata ; Moni Columbeanu va avea un baietel, dar nu cu Irinel ; Si-a gasit sotul facand sex cu catelul ; Sexul, la fel de pasional ca la inceput? Se poate!; Unde nu e indicat sa incerci sa agati; Inteligenta emotionala, secretul orgasmului; Sexul ocazional - e sau nu pentru tine? sa.

Vorba site-ului http://www.ziare.com/ :

Let's talk about sex !

Poza saptamanii. Madonna, laptop si microunde

Valea Rosbachului

Un parau umil, ascuns sub salcii si brusturi inainta in pasi grabiti de copil zglobiu revarsandu-si bucuria infratirii apelor, aceea de a fi parte si el din lumea cea mare.
Zilele de vara incepeau cu valea afluentului numit Rosbach, candva un parau roz dupa traducerea din germana.
Rosbachul se revarsa in Cibin nu departe de cartierul din spatele garii numit Lazaret, destul de repudiat in urma cu zeci de ani. Numele este dat unei foste colonii de leprosi ce se aciuase acolo sub Dealul Gusteritei.
Am crescut cu copii sasi, unguri si rromi, provenind din familii de muncitori ori tarani.
O copilarie de maidan cu painea neagra unsa cu untura si ceapa, ori marmelada de prune si jucand turca, alergand dupa fluturi, la pescuit de rosioare si grunderi (niste pesti mici numiti asa in slang sibian) pe Valea Rozbachului, un afluent al Cibinului.
Furam napi, morcovi si alte produse din imparatia femelor de stat comunist ori din livezile C.A.P.-urilor si mancam fructele, legumele sterse de pamant pe pantalonii de training chinezesc (treling). Eram foarte saraci…
In noiembrie al anului trecut am purces la o promenada in timpurile de altadata.
Oare cei ce traiesc in apropiere, cei ce s-au bucurat de soarele vacantelor de vara au uitat de dragostea fata de natura ?
Brutele din cei ce arunca gunoaie, reziduri din plastic reprezinta omul nou ca produs al dezumanizarii ?
Sa nu mai aiba nimic sfant ? Sa-si faca trebile pana si in poteca ce il duce in lumea de vis a copilariei ?