Amurgul zeilor

Am primit cu durere trecerea in nefiinta a catorva nume de referinta pentru istoria automobilului american.
Nu sunt in masura sa ma lansez intr-o exegeza automobilistica, dar va pot spune ca automobilele americane originale nu pot fi comparate cu jucariile japoneze ori alte cutii de chibrituri. Linia clasica a unui Chrysler, a unui Licoln sau a unui Cadillac nu va fi nicicand atinsa de alte marci.
Confortul, siguranta si puterea masinilor au disparut odata cu incercarea industriei automobilistice americane sa treaca la miniaturizarea economicoasa.
De astazi intram in amintire si in muzee odata cu ultimii bolizi ai faimoasei Route 66.

PRIORITATE ...TURISTICA

Carte catre mama

La inceputul secolului al XX- lea Anna Jarvis initiaza o zi speciala in Virginia de Vest cu mentiunea ca fiecare familie sa-si celebreze mama in a doua duminica de mai. Nu are nimic din ziua de 8 Martie. Devine pur si simplu omagierea fiintei celei mai dragi in cadrul cel mai sarbatoresc cu putinta.
Mama mea isi serbeaza astazi ziua de nastere.
Coincidenta caderii celor doua zile in aceeasi saptamana imi genereaza mereu durerea celui dus departe.
Randurile mele nu sunt doar ecou al propriului meu destin, ci se amplifica in gandurile atator fiice si fii raspanditi in lumea larga.
Sarut mana, mama !

Lamentul celui dus de acasa

Te trezisesi intr-o alta odaie la alt tarm,
si stiu ca de la plecarea mea din strada cu pruni diformi,
nu se intampla prea multe,
cu fiecare an ce isi consuma ceara
trecem cu totii
unul cate unul precum plopii dupa furtuna,
si mai stiu ca bradutul adus candva dintr-o tabara de munte a crescut si tu iti spui cu sfiala – ca timpul creste in fiece pom.

Crestezi zilele pana la intrarea trenului in burgul de piatra,
atingi poarta,

cainele cel orb te stie,
vestind lumea ca ai venit acasa.

PS Sunt convins ca varuta Liliana si varutul Dan se vor duce cu laptopul sub brat sa-i citeasca mamei din blogul meu catre sibieni si catre parintii mei.

Post Festum 1Mai

Sunt un adept declarat al ideii ca viata trebuie traita din plin. Hai sa bem si ce-a ne-a mai ramas…
Nu inteleg insa un aspect. Multe comentarii, articole si bilanturi reiterante vorbesc de cat s-a baut si mancat in urma cu peste doua decenii. Si in fiecare an articolele isi repeta refrenul, tema.
Cred ca exista o saturatie in a pierde timpul si energia comparand numarul sticlelor de bere si al micilor meselor de 1 Mai din epoca trecuta cu cel de astazi.
Qui prodest ?
Viitorul nu ar fi mai interesant ? Prezentul nu are destule intrebari la care asteapta raspunsul solutionarii atator dileme arzatoare ?
Cred ca uneori e necesar sa ne concentram fortele asupra a ceea ce trebuie facut pentru a repara atatea hibe in tara noastra. Sa privim frontal viitorul, sa mai facem loc celor mai tineri oferindu-le o sansa.

Intr-o buna zi vom realiza ca alte zeci de mii de cadre calificate (medici, informaticieni, matematicieni etc) parasesc Romania.
In loc sa ne pierdem timpul cu a deturna atentia publicului de la problemele prezente ar fi mai indicat sa sadim macar un pom sau sa ajutam un copil sarac, lipsit de un trai decent.
Ne-am obisnuit sa ne balacarim nostop. Critcam si demolam.
Este ca si cum e mai simplu sa dai un picior cainelui de pripas decat sa-i intinzi o bucata de paine.

Carte catre sibieni mai tineri (II)

Ziua de 2 Mai aminteste de sarbatoarea tineretii. Subscriu acestui eveniment asociat enuntului de basm « tinerete fara batranete si viata fara moarte ».
Ce ar fi sa incercam sa gandim macar o zi pe ca pe vremea tineretii noastre ?
In loc de raspuns va terorirez din nou cu un poem, de aceasta data apartinand lui Rainer Maria Rilke :

Ce tanar sunt. M-as darui cu-nfiorare

Ce tanar sunt. M-as darui cu-nfiorare

oricarui zvon ce calea mi-o atine;

supus, in blanda vantului stransoare,

precum in parcuri plante suitoare

vrea doru-mi vrejurile sa-si aline.

Si-oricarei arme pieptu-mi dezgolesc

atat cat simt ca pieptul se largeste.

Caci este timp de drum sa ma gatesc,

cand din racoarea-acestor maluri, ziua

in tari fara de tarmuri ma goneste.

Transpunere in limba romana de Maria Banus

Prin aceste versuri transmit multa bucurie si ganduri sincere tuturor tinerilor sibieni si nu numai !

Ce sarbatorim de 1 Mai ?

In perioada comunismului 1 Mai simboliza un fel de utopie a puterii proletare, un fel de intermezzo permisiv cu multa bere si mici, delir de o zi primavarateca.
Mii de muncitori rapusi de robia planurilor cincinale, de cele trei schimburi si de orele suplimentare au trecut in nefiinta, uitati in groapa colectiva a anonimatului.
Cei ce au supravietuit anului 1989 au devenit niste lasati la vatra ori pensionari inainte de vreme, cei mai tineri au plecat in Italia si Spania, in cautare de munca.
1 Mai e ziua tatalui octogenar nemultumit de doua ori: o data pentru irosirea celor patru decenii de strungarie in aceeasi uzina, a doua oara pentru degringolada actuala.
Tinerii au o zi libera, in timp ce batranii din fata blocului (parcurile din vremea lui Minulescu dispar) se bucura ca le va mai ramane cateceva din pensie…
Pentru caldura soarelui de mai si a liliacului inca nu se percepe nici o taxa.

Pledoarie pentru o hrana sanatoasa care poate fi si fast food

Fast food-ul la origine inseamna o mancare gatita si servita foarte repede. Nu incerc o epuizare explicita a termenului, ci mai degraba o reconsiderare a ideii ca nu orice mancare pregatita in timp scurt poate fi daunatoare. Cateva companii mamut de procesare si de servire din domeniu s-au consacrat in mod negativ ca vinovati ai obezitatii, ai bolilor cardiovasculare etc. Nu le pomenesc numele intrucat nu doresc sa le fac si eu reclama.
Si in Romania s-a ajuns la o confuzie de perceptie a conceptului de fast food.
Inainte de 1989 oare chioscurile, magazinele alimentare si chiar unele cantine nu erau destul de inventive in a adauga aracet la smanatana, praf de caramida la boiaua de ardei si atatea alte produse contrafacute sau prefacute ?
Pe scurt nu ideea de “Mancare Rapida” pica in abatere, ci felul in care sunt gatite alimentele, conservate. O privire la fel de grabita asupra termenului in Wikipedia va da cateva informatii utile.
Friteuzele, procesarea prin microunde, semipreparatele portionate si inghetate, carnea si painea compuse din E-uri sunt cauzele.
Romania a preluat tehnica de fast food si a raspandit-o in toate colturile mioritice, tocmai pe considerentul unei optimizari a castigului patronilor.
Vina este binenteles a americanilor! Noi, romanii suntem fete mari in domeniu.
In SUA pe langa fast food-ul ordinar de condamnat exista restaurante, mici unitati de servire rapida ce ofera mancaruri ieftine si sanatoase, naturale. Pana in cele din urma este si vina consumatorilor ce prefera Coca Cola si alte bauturi cu continut ridicat de zahar sa, Hot Dog-urile, sandvisurile cu mezeluri, maioneze si cu cartofii prajiti.
Reorientarea, reprofilarea gustului consumatorului roman pot fi deturnate in bine.
Un prim pas ar fi reducerea consumului de paine alba, al mezelurilor, al cartofilor prajiti, al chipsurilor, al branzeturilor saturate etc.
Gasim alternativa carnurilor fara grasime la gratar, in cuptor; legumele crude si salatele; cartofii copti, fructele proaspete sa.
Exista variante de paine graham, pita.
Carnea de vita (sau chiar de porc fara grasime, gatita in cuptor), ca apoi prin feliere si servita rece sau incalzita( pe vapori- steamer) constituie o varianta de fast food mai putin daunator sanatatii. (Vezi Corn Beef-ul, Roast Beef-ul ori Brisket-ul)
Salata de ton din conserva ( in apa), pieptul de pui, burger-ul vegetarian sa ar constituti alte sugestii.
Avem la indemana ceaiurile naturale, apa minerala, sucurile de fructe.
Sa nu uitam sa ne gandim la “painea noastra de toate zilele” cum este produsa astazi. Ca si aluatul de pizza. Drojdia proaspata va deveni o raritate fiind inlocuita cu prafurile minune- amelioratorii chimici.