Bradul isi duce verdele
ca pe un doliu continuu,
dupa plecarea zapezilor.
mangaiere i-a fost neaua alungindu-si privirile si trupul peste cetini,
durere ii e acum versantul amputat - e ca si cum treci prin orasul amandorura
sau asculti muzica de unul singur.
- Neaua inselatoare dispare intr-o zi de martie,
bradul inchide genele precum soldatul uitat
tocmai la lasatul infloririi
peste lume.
No comments:
Post a Comment