Nu inteleg de ce o sarbatoare traditionala nu poate fi valorificata din plin.
Sa intelegem ca daca nu mai mancam rosii si mere autohtone le importam din Turcia, daca nu mai iubim muzica adevarata ne reducem auditiile in proportie de 99%(dupa afirmatiile unui specialist in domeniu) la maneloidele tot de factura osmanlie si daca nu ne putem exprima iubirea decat in formule de imprumut ce ne mai ramane ?
Sa ne indreptam putin pasii prin galeria miturilor si a lumii ancestrale unde trairile, expresia sentimentelor se definesc prin naturalete, puritate.
Sarbatorirea in ziua de Dragobete isi gaseste ecourile in orice inceput de dragoste ori promisiune a statorniciei a oricarui cuplu indiferent de timp, indiferent de loc.
In amintirea anilor de liceu am ales un poem mai vechi intru conturarea fiorului dintai,de neuitat:
Corn de vanatoare
Sa intelegem ca daca nu mai mancam rosii si mere autohtone le importam din Turcia, daca nu mai iubim muzica adevarata ne reducem auditiile in proportie de 99%(dupa afirmatiile unui specialist in domeniu) la maneloidele tot de factura osmanlie si daca nu ne putem exprima iubirea decat in formule de imprumut ce ne mai ramane ?
Sa ne indreptam putin pasii prin galeria miturilor si a lumii ancestrale unde trairile, expresia sentimentelor se definesc prin naturalete, puritate.
Sarbatorirea in ziua de Dragobete isi gaseste ecourile in orice inceput de dragoste ori promisiune a statorniciei a oricarui cuplu indiferent de timp, indiferent de loc.
In amintirea anilor de liceu am ales un poem mai vechi intru conturarea fiorului dintai,de neuitat:
Corn de vanatoare
„Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent „
(G.Appolinaire)
Te-ai preschimbat in agerele salbaticiuni,
in nelinistite zburatoare.
Nimeni nu te-a putut ajunge.
Te imbraci in fiecare zi
in alte fiinte.
Privirea strabate dincolo de hatisuri,
am lasat armele, capcanele si gonacii cu ochi sticlosi.
Voi intinde arcul, unde vor cadea cuvintele
topi-se-va zapada lasand un tarm gol,
te voi inchide in respiratia fierbinte,
arde fuselajul padurii lasandu-te fara ascunzis.
Dragostea-i o vanatoare,
nu-mi trebuie ochii sa te vad.
Cate se vor fi intamplat de la trecerea ta
prin neincapatoarea-mi mangaiere ?
Dont meurt le bruit parmi le vent „
(G.Appolinaire)
Te-ai preschimbat in agerele salbaticiuni,
in nelinistite zburatoare.
Nimeni nu te-a putut ajunge.
Te imbraci in fiecare zi
in alte fiinte.
Privirea strabate dincolo de hatisuri,
am lasat armele, capcanele si gonacii cu ochi sticlosi.
Voi intinde arcul, unde vor cadea cuvintele
topi-se-va zapada lasand un tarm gol,
te voi inchide in respiratia fierbinte,
arde fuselajul padurii lasandu-te fara ascunzis.
Dragostea-i o vanatoare,
nu-mi trebuie ochii sa te vad.
Cate se vor fi intamplat de la trecerea ta
prin neincapatoarea-mi mangaiere ?
No comments:
Post a Comment