Mariana traieste in Israel. Textul recent postat in http://www.acum.tv/ m-a provocat la scrierea unui sonet.
Aromele Israelului, de Mariana GOTT-SHMILOVITCH
Pentru mine, Israelul este asociat, pe de o parte, cu mirosul portocalilor in floare. Nu mirosul de portocale cum il stiam din Romania, nu mirosul fructelor considerate atunci exotice, ci al florilor de portocali, inimaginabil inainte. Simtindu-l, simt ca simt Israelul.Pe de alta parte, mirosul care m-a uluit in Israel, inca din primele zile ale primei mele veri fierbinti aici (de alergatura pe la diferite ministere, pentru recunoasterea diplomelor, pentru asigurari sociale si altele, cu doi copii mici dupa mine), a fost... cel din autobuze. Autobuze aglomerate, cu tineri, batrani, soldati in permisie cu arma pe umar, liceene galagioase in drum spre plaja, copii mici cu mamici plictisite sau bunici grase, toate si toti... miroseau frumos. A ceva curat, a deodorant, a ceva ce nu intalnisem pana atunci in transportul in comun, a ceva ce nu credeam ca se poate. Probabil era si influenta aerului conditionat, nu neg.Si nu pot uita asta, prima mea intalnire cu mirosurile din Israel...http://romanialibera.com/articole/articol.php?care=10142
Urmeaza poemul meu:
Tristete de vara(sonet)
Undeva la un tarm mai pustiit de lacrimi
maslinul, mandarinul si leandrul se infasoara
in albastru, aur, tremur de patimi
sarea in dune incepe sa doara.
Contesa din Jaffa ori din Haifa printre migdali,
raul Iordanului unde altadata fecioarele ardeau
cristalul in oglinzi. Nemiscarea in portocali,
loc isi face cand cantarile din loc o iau
catre fiii plecati la lupta ori in lume.
Contesa surade pe digul serpuind
intre ura si iubire. Marea in spume
i se gudura la picioare, animal bland
si in taina soptind
cel dus sosi-va in curand.
Aromele Israelului, de Mariana GOTT-SHMILOVITCH
Pentru mine, Israelul este asociat, pe de o parte, cu mirosul portocalilor in floare. Nu mirosul de portocale cum il stiam din Romania, nu mirosul fructelor considerate atunci exotice, ci al florilor de portocali, inimaginabil inainte. Simtindu-l, simt ca simt Israelul.Pe de alta parte, mirosul care m-a uluit in Israel, inca din primele zile ale primei mele veri fierbinti aici (de alergatura pe la diferite ministere, pentru recunoasterea diplomelor, pentru asigurari sociale si altele, cu doi copii mici dupa mine), a fost... cel din autobuze. Autobuze aglomerate, cu tineri, batrani, soldati in permisie cu arma pe umar, liceene galagioase in drum spre plaja, copii mici cu mamici plictisite sau bunici grase, toate si toti... miroseau frumos. A ceva curat, a deodorant, a ceva ce nu intalnisem pana atunci in transportul in comun, a ceva ce nu credeam ca se poate. Probabil era si influenta aerului conditionat, nu neg.Si nu pot uita asta, prima mea intalnire cu mirosurile din Israel...http://romanialibera.com/articole/articol.php?care=10142
Urmeaza poemul meu:
Tristete de vara(sonet)
Undeva la un tarm mai pustiit de lacrimi
maslinul, mandarinul si leandrul se infasoara
in albastru, aur, tremur de patimi
sarea in dune incepe sa doara.
Contesa din Jaffa ori din Haifa printre migdali,
raul Iordanului unde altadata fecioarele ardeau
cristalul in oglinzi. Nemiscarea in portocali,
loc isi face cand cantarile din loc o iau
catre fiii plecati la lupta ori in lume.
Contesa surade pe digul serpuind
intre ura si iubire. Marea in spume
i se gudura la picioare, animal bland
si in taina soptind
cel dus sosi-va in curand.
No comments:
Post a Comment