Lecția de limba română. Școala internațională de limba română din nou la Sbiu

 

Mona Pologea aduce din nou școala de vară de limba română la Sibiu după o perioadă de absență cauzată de Covid. Activitatea de cursuri intesive de limba română, de vizitare a muzeelor sibiene, de participări la spectacole etc înscriu agenda studenților din alte țări interesați de studiul limbii și al culturii române.

Câțiva profesori sibieni se vor alătura catedrei de limbă română pe perioada de 24 iulie – 04 august ac,

Trebuie menționat că evenimentul se află la a zecea aniversare la Sibiu. Acest eveniment a fost inițiat de către Prof.Dr Mona Pologea, care prin eforturi proprii fără nicio susțunere din partea niciunui minister ori a niciunei sponzorizări a construit o citadelă a limbii române. De ani de zile activitatea Monei Pologea nu se reduce doar la predare în cadrul școlii ROLANG din București și este autoarea unui manual complet de limba română și a unei cărți cu verbe românești. Tododată autoarea este prezentă cu un articol în publicația britanică Startup Magazine și considerată printre cele mai de succes femei de afaceri 

Zeci de studenți străini au deprins limba română datorită acestui manual.

Eu însumi, în calitate de instructor de limba română, am reușit să impun cu succes acest manual în câteva centre de limbi din Washington DC și din Monterey, California.

Să sperîm ca zilele limbii române la Sibiu vor fi un succes deplin.

Mona Pologea, bine ai revenit la Sibiu!

 

 

Despre învățători

 

Un ministru (Popescu) iese la televizor și laudă sistemul minunat al învățământului din România.

Se încearcă o contracarare a ideii de nemuțumire din partea cadrelor didactice.

Retrospectiv mă regăsesc în perioada de după absolvirea facultății. În primul an de stagiu am activat ca dascăl de țară. Nu vreau să reiterez experiențele de mers cu bicicleta 17 kilometri ăn timp de iarnă pe un drum dobrogean. Îmi rămâne încă enunțul unui primar cu studii Ștefan Gheorghiu, numindu-ne - învățător ii ăia- buni să aducă elevii la munci agricole. Să nu mai vorbesc de refuzul autorităților locale de a beneficia de dreptul de lemne de încălzit. Nu-i păsa nimănui că am stat în frig.

Cu ce s-a schimbat destinul cadrelor didactice?

Trolii de serviciu susțin că profesorii au vacanțe, că dau meditații și în mod sigur își pot cumpăra case șa.

Plagiatorii sunt în situația de a împărți dreptate și un os protestanților.

Grevele vor continua.

Efectele se vor resimți așa cum exodul medicilor a amplificat fisurile în domeniul sănătății.

Sărăcia, abandaonul școlar, slăbirea actului școlar, analfabetismul funcțional așteaptă răspunsuri rapide.

Princess Si. Over the Blue Shore ( for my Wife)

 

                                                          

The morning rises from a shell forgotten by the god of the sea.

In the sand and she with the light climbs to the fenced pagoda

Her walk between the waters, the path of salt

Sidereal streaks leave at the same time.

 

Hidden you look at her from beyond the grove,

Jasmine and azalea surround her.

Her silk falls with a long rustle

You wish it wouldn't go away.

 

Is it the sun or the princess herself over the waters?

Your eyes burn from the breeze, from the mirrors,

And the sea unfolds in flaps.

 

You don't know where you are anymore.

Outstretched burnt hands,

And fall asleep in the stories.

Prințesa Si

. Peste țărmul albastru

 

Dimineața răsare dintr-o scoică uitată de zeul mării

În nisip și ea cu lumina urcă la pagoda ferecată

Umbletul ei între ape, poteca sării

Siderale dâre lasă totodată.

 

Ascuns o privești de dincolo de crâng,

Iasomie și azalee o înconjoară

Îi cade mătasea cu în foșnet îndelung

Ai vrea să nu dispară.

 

E soarele sau prințesa însăși peste ape?

Ochii-ți ard de briză, de oglinzi

Si marea se deșiră în clape.

 

Nu mai știi unde ești

Mâinile arse întinzi

Și adormi împietrit în povești.

Versuri de 1 Martie

 

Martie la pagodă

(Sonet)

 

Prințesa Ena. fruntea de geam

a împietrit kimonoul gheață

Ninge încă, suspină, alean

e în jos spre Okinawa, la viață

oceanul ridică oglinda mov

cu briza a sărut peste umeri

și mai jos. Înflorește în alcov

dorința de nu poți sa mai numeri

zile și nopți tot înspre mare

cu ochii roși de sare

a orbit. Vine o vreme

 

când nu mai surprindem Sakura

în floare. E zgura

anilor incinerați și geme.

 

Martie

(Haiku)

Se scutură cireșii

cocorii desenează cerul,

se prăbușește templul sub petale,

 

 

 

 

 

4 of July

 

Lately, an anti-American campaign is coming to create free ground for the enemies.

I'm not trying to discover pure gold and perfection.

America remains an accessible place for achievement.

The very definition is given by the fact that immigrants crowd to cross the American border.

Who doesn't like the US going to Russia.

There they will remember the Stalinist concentration camps and other horrors.

Today there is very little talk about the trope of Russian and Soviet expansion that is perpetuated today.

Today we celebrate America!

Despite criticism of unjustified hatred of the United States, I join the choir of gratitude and thank you for the privilege of having a new life.

Not many days ago someone asked me with hatred:

"What are these Americans doing in Romania?"

I would answer with a question:

- What are the Russians looking for in Ukraine, what will they be looking for in Moldova, in Romania?

GOD BLESS AMERICA!

Mutti sau cumpăna apelor

 

Mutti s-a născut într-un sat bănățean Orzidorf în urmă cu peste opt decenii. A cunoscut trei epoci diferite și a întâmpinat și bune, și rele.

Până în anii 80 așezarea avea o populație majoritate de origine șvabă.

Mutti s-a stins în acest început de an în deplină seninătate înconjurată de dragostea fiicei ei-stabilită de ani în SUA. Mutti a trăit ultima parte a vieții în SUA.

Ca orice altă femeie, soție, mamă șvabă s-a distins prin hărnicie, curățenie morală. De la casa impregnată de soare și aromă de scorțișoară și până în grădina ticsită de flori, legume aliniate într-o paradă vegetală domnește umbra ei de zeiță.

Dispariția ei se definește prin rana lăsată după ruperea faliei celei mai importante din existenței noastre, pierderea mamei.

Ne întoarcem acasă. Tăcerea și muțenia ne apasă și pe noi ca o piatră mortuară.

Mama se identifică mereu cu o cumpănă a apelor ce face ca răurile și fluviul să se deruleze fără tulburare. Pierderea ei rupe echilbrul sufletelor noastre.

Mutti rămâne tocmai prin absența ei și întelegem că un ceasornic nu mai funcționează ca înainte.

Mutti era blândă, tăcută în bucătăria ei minunată și mă bucur să fi învățat de la ea câteva secrete legate din gastronomia șvabă.

Cu Mutti s-a stins o lume aparte, unică. Nimeni nu poate evalua suferințelor acestei generații trecute prin război, postcomunism, post decembrism, mai ales a generațiilor de etnici germani ce și ei au cunoscut drame de nedescris. Să nu uităm că în perioada stalinistă mii de tnici germani au fost deportați în Uniunea Sovietică doar pentru originea lor.

Dormi în pace, Mutti!

 

Doctorul a luat durerea cu mâna, nu Dumnezeu

 

Într-o perioadă de decădere morală, politică, socială în care războiul conspiraționistilor, al noilor nihiliști, o categorie absolut indispensabilă oricărei societăți a fost admonestată forțată să ia calea străinătății – aceea a medicilor.

Campanii de denigrare, de desconsiderare au iscat reducerea numărului cadrelor medicale din România. Decizia măririi salariilor medicilor a fost de bun augur.

Astăzi, de ziua de Moș Nicolae, un medic e la datorie timp de 10 ore fără pauză de masă. Am fost în fața cabinetului lui. Așteptau peste 25 de pacienți.

Spre finalul programului său m-a invitat ăn cabinet neschțând nicio grimasă de oboseală cu un zâmbet ce ar traduce Bine ai venit !

M-am simțit copleșit, stânjenit, chiar și cu regrete că i-am călcat pragul cabinetului... Ar fi trebuit să se bucure cu copiii de ziua de prefigurare a Crăciunului.

Cu multă răbdare m-a operat de urgență.

A dispărut durerea ca la un semn magic.

Nu  gâseam cuvintele de mulțumire. Medicii merită nu numai o felicitare sumară, de complezență.

Doctorul Claudiu Matei a fost subiectul a multor cuvinte- complimente, însă nu am fost niciodată pacientul lui.

Neurochirurgul Claudiu Matei face parte din grupul medicilor ce refuză orice tentație a ofertelor din afara țării. Deviza lui se circumscrie întrebării: Dacă plec, cine mai are grijă de bolnavi în România?

Nu mă simt capabil să mă identific cu spiritul lui de sacrifciu, cu tenacitatea celui cu luptă cu momentele grele, cu urcușuri abrupte. Ca medic devii ținta neîncrederii  unor pacienți sosiți în ultimul moment când e prea târziu, alteori ai de a face cu pacienți ce se pricep la toate și sugerează medicului tratamentul, că așa au văzut ei pe Facebook...

Mihai Craiu, medic pediatru la Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului din Bucuresti, renună la platforma online Spitalul Virtual pentru Copii, o instituție ce de patru ani însumează un număr de pe ste 250 000 de admiratori.

Eforturile sale de Sisif, de visător  făceau parte dintr-o muncă voluntară. Proiectul lui a luat sfârșit din cauza atacurilor de ură, de calomnii, ameninâări cu moartea.

Revin la medicul Claudiu Matei și sper ca nici el să nu devină subiectul niciunei acțiuni de ură ori de dejecții nemotivate.

Fac apel la cetățenii  vindecați și a căror viață le- a fost salvată, să facă o campanie a binelui. Din păcate nesimțiții, noii naziști adunați în galerii de vuvuzele ale morții ca la fotbal-gata să ucidă, să admonesteze devin un pericol social, ascunși ca lașii dupaă conturi false online.

Ca un pacient fericit mă înclin și aduc mulțumiri doctorului Claudiu Matei.Să nu uităm numele regretatului doctor Ilie Vonica, fondator al templului Polisano.

Sărbători fericite!