Fereastra cu prieteni

Primavara se desfasoara in lumina si in incandescenta florala de care ne bucuram cu totii. Din nefericire in zonele defavorizate mii de copii, de oameni nu pot privi spectacolul renasterii naturii.

Nu mai vorbim de tulburarea noptilor prelungite de intuneric.

Din diferite motive afectiuni oculare minore si grave nu pot fi remediate din cauza saraciei.

Tehnologia medicala avansata nu ajunge sa sustina categoriile defavorizate.

Inainte de sarbatorirea Nasterii lui Iisus am fost oaspetele unui centru caritativ Lions Club din Arlington, Virginia.

Pentru multi o cladire ca oricare alta, cu cateva birouri nu ar iesi din comun.

Am fost intampinat de catre Roy Davis, un domn jovial, de o energie uriasa deschide usa si ma invita intr-un etaj intesat de rafturi, cutii si un atelier dotat cu aparate optice de ultima ora.

Personalul este compus din voluntari

Mii de ochelari trec prin mainile lor si sunt sortati pe dioptrii si dispusi in plicuri transparente, in cutii ca apoi sa astepte destinatii in Africa, America latina si Romania.

La prima vedere nimic spectacular, insa numarand opeste un milion de ochelari de vedere trimisi in tari sarace, orice comentariu ar fi de prisos.

Insa dialogul se infiripa imediat.

Roy Davis conduce centrul de colectare si de distribuire de cativa ani buni si isi dedica timpul in dezvoltarea unei retele nonprofit la nivel international. Domnia Sa devine partenerul direct al Clubului Lions din Timisoara si al Asociatiei Casuta de Vis din Ortisoara intr-o colaborare permanenta cu Lilly Pierce. Sute de ochelari sunt trimisi la fiecare trei luni catre Romania.

Un merit enorm il are Clubul Lions din Timisoara, un excelent capat de pod la zeci de mii de kilometri de SUA ce asigura un ecou in actiuni si proiecte generoase pe teritoriul romanesc.

Clubul Lions din Timisoara se situeaza ca un model pentru activitatea de voluntariat in Romania.

Tot datorita acestei cooperari intre Roy Davis si Lilly Pierce un baiat orb din Timisoara beneficiaza de o donatie substantiala, un brailler.

Actiunile initiate de catre Lilly Pierce se dezvolta si peste Prut. Se stabileste contactul cu Clubul Lions din Republica Moldova intr-o campanie de sustinere a proiectului Mobile Eye Clinic.

Mii de ochelari vor fi trimisi Clubului Lions din Republica Moldova.

Expedierea ochelarilor va fi finantata de catre Valentina Bulavitchi, excelent initiator al unei scoli primare cu predare in limba romana in zona suburbana a capitalei americane, Washington.

In perioada de sarbatori pascale am preluat impreuna cu Lilly Pierce cateva cutii intesate de ochelari de vedere si alte pachete cu hartie speciala de imprimat pentru Brailerul lui Fabian, amintit in randurile de mai sus. Sa nu uitam contributia firmei Best Trans fara de care ajungerea in bune conditii si la timp ar fi mai anevoioasa.

Impreuna cu Roy Davis am lipit ultimele etichete cu adresa de destinatie- copiii si batranii nevoiasi ce nu isi permit sa cumpere o pereche de ochelari de vedere.

Pagini dintr-un jurnal neterminat.In loc de poem pentru mama

La inceput de mai cu albastrul mai albastru,cu strazi circulare in burgul cu strazi circulare  numit Sibiu

mama mea isi sarbatoreste ziua de nastere.

Departarea de parinti se defineste prin tragedia neacceptarii conditiei de zbor a pasarii ce isi paraseste cuibul.

Durerea desprinderii de mama ca de somn primordial se prelungeste in noi asa cum visul creste din copac in copac sadit pe alte taramuri.

Intr-un an in vizita la Sibiu cu prietenul meu Eric din Colmar am petrecut ziua mamei.

Eric a ramas orfan de mama 

Mama mea nu vorbeste franceza si nu se intelegea decat prin semne cu Eric.

Din ultimii bani, caci si altii sunt saraci, a cumparat toate florile unei vanzatoare din piata.

Ultima oara am vorbit cu Eric, era bolnav de cancer.

Nu I am spus mamei mele de boala lui. Ea intreaba mereu de el si isi aminteste cu drag de florile primite intr-un inceput de mai, in nu mai stiu ce an...

Sarut Mana

, Mama !

Neglijarea Germanilor din Romania

Istoria Romaniei nu poate fi disociata de contributia germanilor. La fel si in SUA fiecare al optulea cetatean este de origine germana, sa nu mai vorbim de contributiunile lor in economia americanadin sec alXVII-lea (manufacturile de sticla) pana in prezent (Siemens, industria automobilului).

Svabii au cunoscut trei perioade de colonizare in zona dunareana: carolina, tereziana si iosefina. In mare parte sosirea lor era dirijata de imperiul habsburgic, dar si de catre conti unguri.

Multi dintre svabii ajunsi in Banat erau revolutionari, refugiati politici, fosti participanti la revolte impotriva mosierilor, a bisericii in zona Padurii Negre.

Tinuturile mlastinoase ale Timisoarei s-au transformat in centre comerciale, industriale, culturale incepand cu anul 1712 in urma unei imigrari masive pe Dunare in descoperirea unei lumi mai bune.

Svabii veneau pe niste ambarcatiuni: Swabenzillen (un fel de barci plate) ,Platten(plute din barne), Ulmer Schachteln (un fel de colibe plutitoare ce serveau si de locuinte), toate construite in Ulm.

Inpamantenirea nu a fost usoara. Lupta cu ocupantii turci, cu bolile si cu construirea unei copii a unei Germanii in extensii nu i-a oprit din avantul lor de temerari. Un proverb svab marcheaza istoria asezarii lor in Banat: “Primului îi era rezervata moartea, celui de-al doilea munca, celui de-al trelea pâinea”

Au initiat bresle de fierari, de topitorii de metale, de pietrari. Astfel centrul siderurgic din Resita isi are originile in 1771. Pietrarii din Anina au construit treptele Operei din Viena, o faza incipienta a topografiei a fost demarata de o unitate de masura- un lant de pamant.

Astazi satele cu drumuri pietruite, cetatile sunt pustiite.

Mormintele celor celor ingropati se acopera de iarba, ori dispar pur si simplu.

Celebrare Pascala, alfel

Lectia modelului moral al lui Iisus nu trebuie dimensionat doar la o dogma religioasa, la un deziderat cleric.

Serviciile bisericesti consacrate Invierii lui Iisus restrictioneaza patrunderea sensului major al continuitatii vietii noastre terne dincolo de materie.

Iisus se defineste prin victoria unei conditii a omului de rand consacrat binelui.

Binele ca principiu -ghid in existenta fiecaruia dintre noi s-a deteriorat, se prezinta ca un ban devalorizat, de duzina.

De la epatarea actiunii de binefacere ca o haina de moment-incarcata in pietre pretioase, de la afisarea ostentativa si in scopuri ascunse ale pretinselor gesturi caritative si pana la lectia lui Iisus de a comite bine aproapelui este o distanta incomensurabila. Politicienii dau mese si pomeni electorale in numele caritatii.

Am fost invitat la o celebrare a Invierii Domnului Iisus in incinta clubului de golf in cadrul bazei militare Andrew Air Force de langa Washington DC. Programul serviciului nu se coleaza pe un teatru liturgic, ci pe simplitatea comemorarii.

Au vorbit cativa ofiteri de rang superior din cadrul Fortelor Aeriene Americane. Discursurile concise se refera la interpretarea Nasterii lui Iisus ca o transcendenta a ceea ce infaptuim in fiecare zi din viata noastra.

A crede in bine si in Iisus nu se confunda cu necesitatea vederii miracolului ca pe un obiect, ori ca pe un ceva palpabil.

In sufletul marginit al omului de rand se ascunde mereu indoiala, nevoia de acoperire imediata in bani, raplata, un Toma Necredinciosul.

Iisus a stiut ca facerea de bine va fi fost uitata foarte repede:” Binele facut astazi va fi uitat maine. Continua sa faci bine mai departe.”

Comemorarea continua cu un program de cateva songuri-imnuri intonate de catre un grup de talentati artisti, la care se alatura si intreaga sala.

In paralel pe un ecran digital sunt proiectate textele discursurilor, textele muzicii si totodata urarea traditionala: Hristos a Inviat !

In plin rasarit de soare invitatii se opresc apoi intr-un salon pentru a lua micul dejun in deplina bucurie si iluminare.

Nu a fost nevoie de fastul bisericesc si nici de costuri exhorbitante de aducere a luminii de la Ierusalem intr-un avion privat.

In aceasta dimineata simpla de primavara ca oricare alta am invatat ca fereastra deschisa lui Iisus nu are nevoie de biserici scumpe, de catedrale si de lux.

Hristos a Inviat !

Fereastra cu prieteni

Am plecat de ani multi de acasa si intr-un periplu ireversibil mi s-a intamplat sa innoptez in diferite locuri si sa fiu gazduit de prieteni.
In prag de lumina pascala tin sa ma opresc si sa rostesc o ruga in sanatatea celor mai dragi prieteni.
E noaptea de dinaintea urcarii lui Iisus la ceruri si a Renasterii naturii.
E foarte greu sa gazduiesti nomadul si sa-l faci sa creada ca acoperisul e incapator si masa indestulata.
Tin sa aduc cuvinte de multumire celor ce ma sprijina si nu ma abandoneaza.
Lumina si vederea se intalnesc in primavara, precum apele in mare.
Iisus reprezinta rabdarea, toleranta si acceptarea celor ce nu sunt identici cu noi.
Nu gasesc cuvinte sa descriu bucuria cafelei si painii impartite dimineata in casa straina, unde fereastra si usa nu au lacat.

Exilul copiilor sau copiii exilantilor

In deceniile comuniste si dupa, exilul a iscat o alta lume intesata de rupturi, de drame si multa durere.
Copiii celor plecati sau copiii ramasi in tara au cunoscut intrebari la care nicicand nu au primit raspuns.
In aceasta saptamana a renasterii spirituale, a revenirii lui Iisus in constiinta noastra de crestini nu trebuie sa se limiteze doar la a aprinderea lumanarii in noaptea de Inviere.
Am ales un fragment din romanul in drum catre editura FUGA scris impreuna cu Lilly Pierce, in loc de carte de urari de Sfintele Sarbatori Pascale.

Siegi crescuse in afara oricarei afectiuni parintesti. La cei opt ani ai sai se descurca singur.

Se ducea neinsotit la scoala, nu astepta sa traga nimeni de el dimineata.

-Lilly, vrei sa te uiti peste temele mele ? Se indrepta cu caietul deschis catre colega lui de camera. A trebuit sa fac o compunere.

Lilly isi arunca privirea peste pagina umpluta de un scris ingrijit, de caligraf neintrecut.

-Dragul meu, vrei sa-mi citesti tu cu voce tare compunerea?

Siegi isi trase sufletul, se ridica in picioare, incepu ca un adevarat actor sa recite randurile compozitiei sale:

Casa bunicilor mei

Stelele dorm ziua in sura cea mare in fan, iar seara urca una cate una catre cer.

Bunicul imi spunea mereu:”Siegi nu imparstia fanul ca sperii stelutele, si vor fugi de la noi.”

Seara le deschideam usa cea mare sa iasa si sa impodobeasca bolta cereasca. Pe banca din veranda cu bunicul si bunica alaturi priveam cerul.

In vremea aceea mancam totii paine prajita in ulei si cu zahar.

Bunica ne canta ceva din tineretea ei, un vals tirolez cu munti inalti si cu ape albastre, si imi dorea sa ajung acolo.

Imi soptea ca ei sunt prea batrani sa mai urce muntele si prefera sa astepte pe banca din veranda.

Cand voi incepe sa muncesc strang bani si ma intorc pe noapte cand stelele pe cer se aprind si ma strecor sub fereastra bunicilor, la Ortisoara. Voi cumpara cu un casetofon si voi pune muzica in toi de noapte sub fereastra lor in noaptea de Inviere.

Voi pune valsul zapezilor ori cel cu muntii tirolezi cantati de bunica.

Bunicul se va trezi din somn,

va striga in mod sigur: “Ma care esti acolo ?”

Vor ghici imediat cine e... Rexi, catelul nu ma va latra. Si-mi va sari in brate.

Voi sosi incarcat cu Gummi Baren, ciocolata, portocale si voi avea grija ca bunicii sa nu mai manance paine prajita cu untura, cu zahar.

Si voi deschide usa stelelor dimineata sa se retraga in odaia lor cu fan.”

Siegi ramase cu caietul deschis, cu ochii atintiti catre tavan ca si cum ar fi cautat cerul de deasupra casei bunicilor. Purta o tristete mult prea apasatoare pentru un copil.

-Foarte frumos, Siegi. Tu esti un adevarat poet. Felicitari. Ia sa vedem daca ai vreo greseala de ortografie.Lilly il batu pe umar, si se uita  peste compunere. Isi ascundea lacrimile.

                                       (fragment din cap. XIV)

Mizerie in Saptamana Mare

Mi-am impus de atatea ori sa nu ma mai implic in niciun fel de comentariu legat de politica din Romania.
Mizeria ia o amploare uriasa, scandaloasa si binenteles nociva poporului roman.
Nu sunt adeptul personal al niciunuia dintre lideri, nici lacheu.
Pun o intrebare:
- Cine dintre ei serveste natiunea ?
Nu fac decat sa si umple sarsanaua.
O singura solutie ramane iesirea oamenilor in strada si declansarea unei noi revolutii.
Danton, Robespierre.