Un poem printre poeme

Intrarea in cliseu

Dimineata coboara din hotel, asa o numeai in zilele  acelea

                   si ascuns sub faldurile de flori,

precum Pan cel hidos,

ii priveai soldurile,

vesmantul usor ridica cerul, era un joc, de fapt mai mult decat atat,

ai fi vrut sa-i soptesti

sa-i vorbesti despre  flori, sa o asemuiesti cu mimoza ca o existenta alaturata

                            fara de care nu poti respira,

se intampla, si stii doar atunci cand mireasma florii ramane atarnata in vant

chiar si in toamna umbli prin aleile pustiite

                      dupa plecarea ei.

si te opresti din cand in cand cu ochii la treptele

                                                    pe care candva mimoza le tinea umbra.

Inapoia florilor ascuns,

                ca dupa o amintire stufoasa

privirile atarna si ele prin cetate,

cu petalele din orga cea mare,

                         si nu te poti desprinde de dimineata coboratoare  in primavara,

de miresme.

       

                                  

        

De pe la 1877, din ziua a noua a lunii mai. Discursul lui Mihail Kogalniceanu

[...] D-lor, si Camera, si Senatul, la interpelarile d-lor Stolojan si Falcoianu, au recunoscut ca suntem in stare de rezbel, au recunoscut ca suntem dezlegati de legaturile noastre cu Inalta Poarta si ca acele legaturi sunt rupte mai intai de catre Inalta Poarta.

[...] In starea de rezbel cu legaturile rupte ce suntem? Suntem independenti; suntem natiune de sine statatoare. (Aplauze) Insa d-lor, aci se opreste travaliul nostru? Aci se opreste misiunea noastra? Am ajuns la scopul urmarit nu de azi, ci, pot zice, de secole, si mai cu deosebire urmarit de la 1848 incoace? Mai intai de toate d-lor, sa ne facem intrebare: ce am fost inainte de declararea rezbelului? Fos-am noi independenti catre turci? Fost-am noi provincie turceasca? Fost-am noi vasali ai Turciei? Avut-am noi pe sultanul ca suzeran? Strainii au zis aceasta; noi nu am zis-o niciodata. Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suzeranul nostru. Insa era ceva. Erau niste legaturi sui-generis, niste legaturi care erau slabe cand romanii erau tari; niste legaturi care erau tari cand romanii erau slabi (Aplauze generale).

Incercarile Turciei, pretentiunile Turciei in contra noastra, daca in adevar nu sporeau, cel putin se repetau necontenit si mai mult in scris, caci in fapt nu se puteau face, pentru ca Turcia slabea din ce in ce mai mult, si numai cand slabea socotea de cuviinta a-si arata puterea catre noi, pe care ne credea slabi. In acest mod, rezistenta Turciei ni s-a manifestat mai cu seama in acesti din urma 20 de ani, nevoind sa intre in intelegere cu noi spre a preface acele legaturi sui-generis, care nu mai sunt ale secolului actual si care, daca nu mai erau de folos pentru noi, nu mai erau de folos nici pentru Turcia. Rezultatul a dovedit aceasta. (Aplauze).

D-lor, eu nu voi sa fac procesul Turciei; aceasta este treaba oamenilor de stat si care sunt in guvern, si care au fost, si care astazi iau parte in parlamentul otoman. Ei sunt datori sa vada ca au gresit cand au raspuns pururea si intr-un mod sistematic cu non possumus la toate cererile noastre. Aceasta este ceea ce ne-a adus pe noi in trista necesitate de a indrepta armele noastre in contra armelor turcesti indreptate asupra noastra; aceasta ne-a adus in trista necesitate ca, precum pe noi ne para Poarta si ne invinovatea ca am tradat interesele imperiului, ca am rupt buna-credinta, sa declaram si noi la randul nostru ca, fiindca tunul rationeaza si pune in aplicatiune amenintarile cuprinse in nota din 2 mai a lui Savfet-pasa, asemenea si noi am facut recurs la tun si tunul nostru raspunde tunului otoman (Aplauze).

Ne intrebati acum ce suntem? Suntem in stare de rezbel cu turcii; legaturile noastre cu Inalta Poarta sunt rupte si, cand va fi ca pacea sa se faca, nu cred ca un singur roman va mai consimti ca Romania sa reintre in pozitiunea ei de mai inainte, rau definita, hibrida si jignitoare [...] (Aplauze).

Asadar, d-lor deputati, nu am cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata reprezentantei nationale ca noi suntem o natiune libera si independenta (Aplauze indelug repetate). Insa, d-lor, acum incep greutatile, fiindca noua noastra conditiune cu definirea independentei noastre intr-un mod mai determinat si mai absolut trebuie sa fie acceptata de Europa. Aci este cestiunea, aci se reclama patriotismul, aci se reclamaprudenta, aci se reclama sange rece. Eu, cat pentru mine, nu m-am ingrijit de loc de notele lui Savfet-pasa(aplauze); dar foarte mult m-am ingrijit de acele cuvinte zise la tribuna parlamentului din Londra ca Romania face parte integranta din Imperiul otoman si ca armata otomana poate trece Dunarea. Aceste cuvinte m-au ingrijit. Dar ce sa facem? Sa stam morti? Nu, d-lor, caci mortilor nimeni nu le poate ajuta; nimeni nu compteaza cu mortii (Aplauze prelungite). Noi trebuie sa dovedim ca suntem natiune vie, trebuie sa dovedim ca avem cunostinta misiunii noastre, trebuie sa dovedim ca suntem in stare sa facem si noi sacrificii pentru ca sa pastram aceasta tara si drepturile ei pentru copiii nostri, si aceasta misiune in momentele de fata este incredintata fratilor si fiilor nostri care mor la hotare (Aplauze prelungite).

[...] Asadar, trebuie sa dovedim ca, daca voim sa fim natiune libera si independenta, nu este pentru ca sa nelinistim pe vecinii nostri, nu este pentru ca sa fim un popor de ingrijiri pentru dansii; din contra, si inca mai mult decat pana acum, sa aratam ca suntem o natiune hotarata sa ne ocupam de noi, sa ne ocupam de natiunea noastra, sa ne ocupam de dezvoltarea ei, de dezvoltarea bunei stari morale si materiale, iar nicidecum ca sa ingrijim, ca sa nelinistim pe cineva. Noi voim sa fim bine cu toate puterile si cu Rusia, si cu Austria, si chiar cu Turcia; si cu Turcia vom face legaturi noua, [...] iar nu sa ramanem in acele legaturi ca pana astazi, care nu mai au ratiunea lor de a fi.

Ma rezum, d-lor: voim sa fim independenti, pentru ca voim sa traim cu viata noastra proprie, pentru ca nu voim sa mai patimim pentru greselile altora, pentru ca voim ca la gurile Dunarii de jos sa fie un bulevard in contra rezbelului. (Aplauze).

[...] Inca o data va declar, d-lor, in numele guvernului ca noi ne privim ca in rezbel cu Poa

rta, ca legaturile noastre cu Poarta sunt rupte, ca guvernul va face tot ce va fi cu putinta ca starea noastra de stat independent si de sine statator sa fie recunoscuta de Europa la viitoarea pace, pe care si guvernul, si dv., si tara intreaga o doreste sa o vada cu o ora mai inainte (Aplauze prelungite).

Bun venit acasa lui Florinel Enache !

Ma intristeaza ca pe ziua de 9 a lunii lui mai s-a vorbit putin de Proclamarea Independentei Romaniei de la 1877 si de discursul lui Kogalniceanu. Se pare ca sarbatoarea a fost prea mult umbrita de integrarea in Europa cu consecintele uneori de transformare a Romaniei in colonie. Sa ne oprim doar cateva minute si sa ne gandim la cat de importanta e ziua independentei pentru americani si pentru alte tari.

Soldatul roman Florinel Enache s-a  intors in tara. Conferirea distinctiilor de onoare, cinstirea sa si intrarea in tara ca un erou nu sunt decat consolidarea respectului suprem acordat celui ce isi risca viata pe campul de lupta.

Primirea oficiala, semnarea cam tardiva a decretului de acordare a titlului de cavaler de catre presedinte, ditirambii abundenti vin din partea unora dupa vizita presedintelui american Obama odata cu popularitatea acestui eveniment.

Tragismul lui Florinel Enache nu trebuie exploatat ca un subiect-vanatoare dupa senzational, dupa audienta.

Sa nu uitam eforturile personalului din spitalul Walter Reed din Bethesda, MD, datorita carora viata lui Florinel i-a fost salvata.

Promisunea Ministrului Apararii din Romania confirma ca banii nu sunt mai importanti decat viata. Sa speram ca autoritatile romane si cei apropiati il vor ajuta si mai mult .

Intr-o nuanta limpede randurile ziaristei Anca Oegar ne amintesc de importanta romanului aducator de renume stralucit tarii noastre, si drapelului romanesc;

“Iar preşedintele, când i-a strâns mâna, a salutat România, i-a salutat pe toţi soldaţii români, şi pe cei care luptă alături de cei americani, a salutat demnitatea şi determinarea lui Florinel de-a înfrunta viaţa într-un scaun, dându-ne un exemplu nouă, tuturor, că indiferent cât de greu ne-ar fi, undeva, peste Ocean, exista o mână întinsă României. Aceasta este semnificaţia vizitei şi asta ar trebui să înţeleagă cei care conduc această ţară.
Şi asta în timp ce, sub ochii noştri, România se transformă în ţara tuturor compromisurilor.” http://www.elcobrador.info/2013/04/romania-lui-florinel-enache.html

Tapiserie de aprilie

Poate mai rar in zilele prezente cuplurile maritale rezista in timp. Ma bucura de fiecare data aniversarea nuntii a oricaruia dintre prietenii mei si consider aceasta o prelungire a nuntii.

Astazi prietenii mei, Lilly si David sarbatoresc niste ani de la primul vals nuptial.

Tapiserie de aprilie

                        Se dedica lui Lilly si David

Se deschid palmele in nuferi catre soare,

magnolii in ruga dintai a iubirii cu albastrul ca zeu

                                                              nomad,

si fluturii imblanziti li se aseaza pe umeri-

                             e ziua nuntii pe panza cu paloare sepia

atarnata de peretele cu vedere la merii din gradina.

Bunica canta incet,

si atele in culori se desfac si ele in cupole,

in siluete,

intr-un vals primavaratec la lasatul serii

cu toti nuntasii.

Din cand in cand cu acul mana isi opreste mersul in timp

si priveste

petalele cu miile,

fluturii se izbesc usor de geam

lumina zilei de aprilie

                    de lacrimile ascunse sau cazand

peste tapiserie.

Sibiu ca un Monaco al Romaniei

Declarație de presă - Sorin Ilieșiu, senator PNL de Sibiu 

Având în vedere protestele legitime din aceste zile ale miilor de cetățeni ai municipiului Mediaș din județul Sibiu, fac apel la domnul prim-ministru Victor Ponta să-i solicite domnului ministru delegat pentru Energie Constantin Niţă să declare public că renunță să înființeze în București sedii secundare sau principale ale companiilor naţionale de gaz din Mediaș, Romgaz şi Transgaz. Dincolo de conectarea la absurd a principiilor regionalizării și descentralizării (prin centralizare), mutarea sau înființarea unor asemenea sedii în București ar duce la diminuarea gravă a bunăstării locuitorilor județului Sibiu și la subminarea șanselor Sibiului de a deveni capitală regională. De altfel, domnul ministru Constantin Niţă s-a exprimat public în calitate de președinte PSD-Brașov împotriva ideii ca Sibiul să devină capitala regiunii de centru. Ar fi imoral ca dânsul să acționeze în acest sens din postura de membru al Guvernului.

În situația în care domnul ministru Constantin Niţă va refuza să facă declarația solicitată mai sus, luni 14 aprilie a.c. voi cere de la tribuna Senatului demiterea acestuia din guvern, în acceași zi în care domnul deputat Mircea Cazan, copreşedintele USL Sibiu, va cere același lucru de la tribuna Camerei Deputaților conform recentei declarații a domniei sale.
Sorin Ilieșiu, senator PNL de Sibiu București, 11 aprilie 2013

Floarea-de-colt

Voi incepe un serial dedicat femeilor. Au fost cateva treceri in viata mea, as spune aidoma florilor ce poposesc ca apoi sa-si continue drumul si nicicand ramanand in aceeasi explozie de petale.

In aceasta zi se implinesc  patru ani de le trecerea in nefiinta a unei prietene in urma unei boli necrutatoare.

Ne cunoscusem in Montreal. Nu-i uit zambetul, neastamparul ochilor de olteanca mereu in miscare.

A fost o perioada cand nu aveam unde locui si m-a primit in apartamentul ei.

Intarzaiam impreuna pe o sofa in fata televizorului cu paharele de vin mereu pline. I-am atins mana. Degetele se lasau in degetele mele ca intr-o cadere de clape. Cautau  o linie melodica, se intreceau in tremur, in intuneric.

Au fost cateva minute, dupa care mi-am retras usor mana.

M-am ridicat, am schitat ca imi era sete, ca merg in bucatarie dupa apa.

O iubeam. Nu voiam s-o ranesc.

Nu stiu daca stia ca o iubeam. Nu stiam unde eram, mereu pe drum, un fel de nomad intre tari, intre lumi.

Am ramas prieteni nedespartiti.

I am auzit vocea pentru ultima oara nu cu mult timp inainte sa moara. Era intr-un spital din Bucuresti. Nu avea vocea unui condamnat la moarte, spera ca prin miracolul celulelor stem sa revina la normal.

Isi dorea atat de mult sa vina in Florida la plaja. O asteptasem de ani de zile. Era iarna in acel an la Bucuresti, vara la tropice, de unde o sunasem.

- Indata ce ma fac bine te voi cauta ! Imi staruie si acum glasul cristalin de dincolo de valea tacerii si ma astept ca intr-o buna zi sa ne revedem.

Dormi in pace, Liliana !

Miscarea Populara o Jamahirie Romana

Kadafi ne-a obisnuit cu o utopica formula a tarii sale si cu un afis pompuos, chipurile inchinat poporului. Cam toate societatile totalitariste, de la Nero si pana la dictatorii de astazi s-au folosit de multimea ce vrea mereu capul unui Motoc, circ si de cele mai multe ori putina paine. Iata ca Basescu, acum aranjat si bine instalat ca un adevarat voda pe latifundii si palate plenge de mila poporului iubit. si se vrea asemenea unui Despot Lapusneanu facator de dreptate,
Pana la descrestera Partidului asa zis de dreapta de factura udreeana impregnat de tocuri inalte si conglomerat Prada, Hermes, Vuiton fluturat deasupra saracitilor Basescu tipa la pensionari, intelectuali la cele mai obidite categorii sociale.
Intoarcerea la practicile lui Lenin de a atrage noroadele surprinde cu cata usurinta spiritul cameolonic joaca ultima carte pe naivitatea celor ce cred in justitie si intr-un trai mai bun si ne promite un viitor de aur.