La Multi Ani, Tatalui meu

Undeva cineva scria ca isi dezminte obarsia si locul cu miros de balegar si ca nu apartin in lumea infecta a bunicilor, a parintilor. Nu sunt adeptul surogatului de pandelasi, insa nu uit frumoasele nunti de la tara. Nu mi e rusine ca parintii vin de la tara, si satul era ceva, avea ceva de spus. Mai ales seara cand cadea peste case si lume. Nu aveam curent electric, ne luminau merii infloriti si ciresii, cainii se gudurau la picioarele noastre si stelele se vedeau ca intr un acvariu cosmic. Draga tata, nu te voi uita nicicand si promit sa nu uit cum se storc strugurii, cum se pregateste slana si sa intorc rachiul de prune, de doua ori. Inca o data La Multi Ani !

Dupa furtuni

Au trecut doua saptamani de la trecerea uraganului Sandy. Costul pierderilor se ridica la peste 50 bilioane de dolari. Mai sunt mii de familii fara curent, altii cu casele distruse. Benzina se distribuie in cantitati limitate, cu ratia in functie de numarul de placa de inmatriculare a masinii. Statele invecinate zoneleor afectate din New York si New Jersey trimit mii de ajutoare, institutii, organizatii de tot felul si bisericile se reunesc in actiuni solidare cu cei afectati. Restaurantul unde lucrez se inscrie de asemenea in colectarea de fonduri. Ospatarii se adreseaza clientilor daca accepta sa doneze un dolar la nota de plata, ban ce se adauga ajutoarelor umanitare. Daca viata americana pare de neinteles pentru cei ce nu traiesc aici, va asigur ca in momentele grele spiritul de solidaritate umana este foarte pronuntat. United we stand !

Ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein la sfarsit de mandat

Mark Gitenstein si-a sfarsit sejurul diplomatic in Romania. Dupa cum stim Domnia Sa a devenit un sfatuitor, un expert in probleme romanesti, fiind alaturi de casa de Cotroceni. Sa speram ca nu va uita Romania si va contribui in mod concret la atragerea de investitori americani si sa nu ramanem doar cu amintirea indicatiilor sale pretioase. Sa-i dorim mult succes mai departe.

Mi-a pierit cheful de votare

M-am prezentat ca tot cetateanul cu simt civic la sectia de votare din cartierul unde locuiesc. Dupa aproape o ora de asteptare cu zeci de persoane in fata mea, un membru al comisiei de votare imi spune ca nu apartin circumscriptiei respective. Ii arat permisul cu conducere- valabil cu adresa corespunzand districtului.
Mi-a zis ca sunt in sistem, insa pe adresa anterioara, unde am locuit inainte.
Individul parca iesit dintr-o cutie de naftalina cu aspect de molie imi precizeaza ca ar fi trebuit sa ma inregistrez inainte sa obtin cartea de alegator in cartierul cu domiciliul actual.
Ce sa fac ?

Sa merg la centrul de votare corespunzator adresei de dinainte conform citirii din computer.
Zis si facut. M-am deplasat la sectia cealalta de votare, am asteptat alte 40 minute.
La noua intrevedere cu cealalta sectie de votare am aratat pasaportul. M-au cautat in sistem si au zis: Verrry GOOD !
Nu am mai aratat permisul de conducere cu adresa reala, asta ar fi complicat situatia, m-ar fi enervat si mai mult.
Asa ca am votat, dupa mai bine de doua ore de stat la coada, si condus masina intre doua circumscriptii electorale.
Cred ca este ultima data in viata mea cand mai votez !

Aniversare la Sibiu. Corneliu V Mihail

Ce ar fi Sibiul fara Imparatul Romanilor si locurile de altadata cu prietenii, colegii si copacii dinspre Ursuline impanzindu-ne incinta amintirii.
E ziua lui Lucky, vecin, camarad si prieten.
Mi as dori sa fiu acolo sa ne pierdem in camera cea mare, salonul numit prietenie, bucurie a intoarcerii.
Nu vreau sa va vorbesc de intristarea celui ce  a sadit un arbore undeva in spatele casei si nu-l revede.
Vreau doar sa inchin un pahar, redundantul gest al cavalerului cu cupa de vin in cetate, la han.
Dumnezeu iarta, ca toamna e si nu avem unde merge.
Ce ar fi Sibiul fara Lucky ?
La Multi Ani si voie buna !

Intalnire la Sibiu intre doi scriitori. Lucky si JRVacarescu

1 Noiembrie, Ziua celor plecati dintre noi

Nu vreau sa cred ca toti cei dragi plecati dintre noi nu se intorc.
Noiembrie  isi alege stralucirea, dreptul la caderea cortinei  arborii se dezvelesc de ultima mantie.
Ne lasa drumul in lumina surpata, la picioarele celor intorsi dintr-o lunga expeditie.
De pe terasa toamnei, crizantemele alunga umbra si de sus privim cum pe rand bunicii, vecinii, si toti ceilalti urca poteca imprejmuita de mure neculese, de tipatul graurilor ca intr-o aglomerare de orga, intre cer si pamant.

Pastel de toamna cu rau , executata de catre Dorothy Maier

Inainte de furtuni

Anii petrecuti in Florida, trecerea prin multe uragane m-au transformat intr-un fel de robot ale carui emotii s-au risipit.
Cineva m-a intrebat:
-Nu ti-e frica ?
-Frica de ce ?
Natura devine din ce ince mai neprietenoasa cu noi.
In 2005 in acelasi sfarsit de octombrie am trait lovitura uraganului Wilma. In aceasta perioada sezonul uraganelor e pe sfarsite. Anormalul pare normal.
In Florida am impachetat de atatea ori cartile, actele si cele putine lucruri de valoare inainte de furtuna. Contrar starii de urgenta am refuzat sa merg la adapost si am ramas in casa. Cu drag imi vin in minte peste zece zile petrecute alaturi de mai tinerii mei prieteni Cezar, Filip si altii. Era si gazda mea Ana.
Ca intr-o izolare demna de lumea celor o mie si una de nopti am profitat de zilele si noptile in a nu face nimic si sa petrecem.
Bere, dans si a nu privi dincolo de geamurile ingreunate de furtuna.
Ce altceva am putea face ?
Sa cadem in genunchi ?
Si astazi ma gasesc intr-o situatie similara cu gazdele mele din Virginia. Am pregatit mancare rece, sticle cu apa si lanternele in cazul pierderii curentului.
Suntem la al doilea exercitiu de furtuni. In iulie am mai parcurs o saptamana fara curent in urma unei alte conflagratii tropicale.
Sub acelasi acoperis inchinam un pahar si nu refuzam ideea ca poate exista o cale regala.
Am scapta in viata de tot felul de rele. Daca as fi la Sibiu as canta cu Dan, cu cei apropiati un un pasaj folcloric :
"Dara lupii nu-s nebuni
Sa manance oameni buni,
Dara lupii nu-s turbeti
Sa manance oameni beti ."