La Multi Ani tatalui meu, Dumitru

Azi e ziua ce seapara vara de iarna. De acum ne asteptam ca iarna sa ne bata la usa. Sfantul Dumitru este un fel de Okteberfest balcanic.
Este ziua numelui tatalui meu si incerc sa transcriu cateva versuri de inspiratie bucolica.

Elegie de octombrie

                             Se dedica tatalui meu, Dumitru

Sticla toamnei se imbraca in gutui,
alte poame vara o inchid pe rand in dulce invelis de ceara,

iubire
in paloarea fotografiei sepia - perete din odaia cea curata si numai pentru oaspeti,
te ridici in acea dimineata de octombrie,

tu si tata numarati oile-
ultimele zile de vara revenind in saivanele cu miros de mir din Salonic,
ingenuncheaza in fata voastra, se lasa mangaiate,

stiti, cat de rar se inampla asta.

Cainii pazitori ai tineretii stau de straja,
si tu si tata,
alaturi de gardul cu porti de brad priviti luna,

unul vorbeste de rotunjimea lunii ca de o lunga iarna aspra.
altul in gand se intreaba cum e cealalta parte a lunii – dinspre plaiurile cu Pink Floyd.

Tata de altadata din fotografia cu nunta, si lautari semeti
se inchide in el precum vinul in ani,

ii tremura mainile, seara de vara nu mai are suflu,
becul galbiu de la canton,
se leagana in vantul rece,

tu ii spui ca va fi bine,
si stii,
vorbele trec pe langa noi,

si ca in serile de dinaintea lumii,
tu si tata,
priviti raul, brazii, incendiul padurii e biata lumanare,

ii vorbesti de Key West, de vara fara toamna si iarna,
spargi nuci

si muscati din painea cea de toate zilele ce plang

tu si tata,
incercati vinul cel nou,

intelegeti cata tulburare e in aceasta ultima prispa a revederii
sub stele, ochii mamei,
si adormiti in odaia cu foc de lemne
tu si tata.

Si in alte tari exista cersetori

In autogara din Longueuil, PQ, Canada un cersetor cauta in gunoaie dupa mancare. Canada este o tara bogata, ofera mult sprijin social saracilor, intregii populatii de altfel.

Cine-i nascut in octombrie. Carte catre Tanti Vena

Octombrie este luna cea mai frumoasa. Majoritatea prietenilor si a rudelor poarta semnul acestei luni cu aur, zvon de crama si multa veselie.
Nu--mi pot imagina copilaria, viata fara cateva persoane dragi, asa cum nu-si poate inchipui batranul corabier viata in afara marii.
Elisabeta, o sora mai mica a mamei, careia ii spun pur si simplu Tanti Vena isi celebreaza ziuna de nastere.
Societatea, trecerea timpului isi uita semenii ce o construiesc cu truda,  o infrumuseteaza. O generatie postbelica supusa sa munceasca in trei schimburi, sase zile pe saptamana si alteori ore suplimentare se regaseste in resemnare, in nelinistea vietii de pensionari.
Tanti Vena reprezinta un personaj feminin ce corespunde celui ce vrea pace, liniste, deschidere catre nou.
Nu se supune bovarismului, ci intelege sa tina pasul cu lumea contemporana, si mai ales cu cei mai tineri.
Tanti Vena trece de la o bucatarie plictisitoare, redundanta, incercand alte ingrediente decat eternul meniu- salata de "biof, sarmale etc. Tinuta vestimentara, schimbarea interiorului casei tin de reprezentarea bucuriei de a trai, de a degusta viata cu pasiune pt simt estetic.
Sunt doar cateva cuvinte adresate zilei sale de nastere si sunt convins ca daca ar avea la indemana un laptop ar deprinde imediat abilitatea navigarii pe net.
Tanti Vena se reuneste in galeria femeilor frumoase, ce nu imbatranesc nicicand.
La Multi Ani !

In urma cu ceva ani Tanti Vena m-a asteptat la aeroportul Otopeni.

                                La Sibiu, Revelion 2004.

Hanul Tineretii

                   Se dedica verisoarelor gemene Doina si Liliana

Rand pe rand arborii din strada impietrita in stele
                   - alee prelungind noaptea,
se aprind, cuvintele trezesc  in cetate,

printesa in dans,
dezlantuind arderea,

parcul-padure in jurul meselor incarcate cu vinuri,
si cantari,

cavalerii inca isi beau ultimul gulden pentru ochii toamnei,

salul diminetii se despleteste in umblet pe furis
                                     din alcovurile adolescentei.

O noua aparitie in arta

O noua editie ingrijita de poetul Adrian Grauenfels :


http://www.calameo.com/read/001073787c40465446324

Aur de octombrie

Cumva intors in timp, toamna e mereu ocazia revenirii la visare, la amintiri si la despartirea de verdele verii.
Virginia e un tinut cu clima mai blanda.
Profit de cateva zile in aur, lumina si ganduri la cei dragi.
Va impartasesc cateva imagini care se vor repeta si la anul, insa senzatiile sunt cele ce nu se schimba, cresc odata cu dorintele noastre.

La Aniversara

Se intampla ca la fiecare trecere a unui an ne punem intrebari legate de ce se intampla in timpul ce vine.
Am revenit in Montreal conform unei traditii deja de peste ani, sa sarbatorim fie ziua mea, fe ziua fiului meu, Sebastian, impreuna.
Anii adancesc rani si umbre. Cu cat imbatranim devenim mai putin intelegatori cateodata.
Traditiile in care am fost eu incartiruit nu coincid absolut deloc cu lumea Americii de Nord. Fiul meu, desi vorbeste romaneste aproape impecabil nu se mai simte legat ombilical de tara de nastere.
Nu ma intristez si nu critic, si ar fi stupid sa intervin cu remarci legate de ceea ce as vrea eu.
E dureros sa traiesti intre doua lumi, sa urmezi un miraj absurd.Multi dintre noi traim o drama a unei inadaptibilitati la renuntarea obarsiei.
Cu ce ajuta sa traiesti la mii de kilometri sperand ca va fi o schimbare in bine ?
In eventualitatea inocularii in mintea copiilor nostri crescuti aici ca tara lor e Romania si ca ar trebui sa fie mandri de aceasta, ar trebui sa le oferim modele, argumente.
Se intampla atatea in tara si dintr-un sentiment de culpabilitate incetez sa mai vorbesc despre el mai ales fiului meu.
Vom accepta destinul intstrainarii si totodata al trecerii unui arbore intr-un alt sol.
Exilul se aseamana cu trecerea bradului de la munte la campie, ori a salciei de pe malul apei pe un deal.
Inchin un pahar, sarbatorim ziua fiului meu. Viitorul lui nu mai depinde nici de cuvintele mele, nici de patria cufundata intr-un cantec ori intr-un simbol lipit pe perete aici la Montreal cu imaginea lui Dracula.