Poezia veche din China insumează o tradiție a sensibilității și a unei confesiuni discrete. Dacă în poezia străveche europeană divinul era invocat și incantat, lirica din China se concentrează pe mesajul către natură, către persoana iubită, către cititor. Poemele sunt mai degrabă Ode.
Prințesa Yuèguāng
月光
Undeva în China, dincolo de râul galben,
Luna cuib avea în palmele ei, sus la pagodă,
și pasăre măiastră era,
noapte de noapte drumul corăbierilor lumina pe fluviu,
soldații istoviți de lupte pentru împărați nicicând
drumul
de întoarcere către soții pierdeau.
Prințesa Yuèguāng broderii-mătase întindea între cer și
ape:
- Cămașă
îi cos, fiecare lacrimă cade și în perle se preschimbă,
îl aștepta de ani orbind sus la pagodă.
Corăbiile către casă își pierd nordul.
Ea a adormit în crizanteme.
Luna a zburat la ceruri.
Vântul se rostogolește. Greierele adoarme și el.
Ultimul sunet de fluier se îneacă în bambus de toamnă.
Sus la pagodă ciulinii sugrumă noaptea,
e semn că iarna cuib își face,
va ninge peste crizanteme,
peste lumină.
Old Chinese poetry sums up a tradition of sensitivity and a discreet confession. If in the ancient European poetry the divine was invoked and enchanted, the Chinese lyrics focus on the message to nature, to the loved one, to the reader. The poems are rather Ode.
Princess Yuèguāng
月光
Somewhere in China, beyond the yellow river,
The moon nest was in her palms, up at the pagoda,
and my master bird was,
night by night the way of the boats light on the river,
tired soldiers fighting for emperors never getting in the
way
of return to the spouses lost.
Princess Yuèguāng silk embroidery stretched between sky
and water:
- His shirt is stitched, every tear falls and the pearls
change,
she had been waiting for him for years
at the pagoda.
The ships to the house lose their north.
She fell asleep in chrysanthemums.
The moon flew to heaven.
The wind is rolling. The crickets fall asleep too.
The last whistle sound drowns in autumn bamboo.
Above the door, the thistles whistle at night,
it is a sign that winter is making its nest,
it will snow over chrysanthemums,
over the light.
中國古詩總結了敏銳的傳統和謹慎的表白。 如果在古老的歐洲詩歌中，神靈被喚起並被迷住了，那麼中文歌詞則著眼於對大自然，對親人，對讀者的信息。 這首詩頗為頌。
月光公主
月光
在中國黃河以外的某個地方，
月亮巢在她的手掌中，在寶塔上，
我的主人鳥是
夜夜，船在河上照亮，
疲倦的士兵為皇帝而戰
回到失去的配偶。
月光公主在天空和水之間延伸的絲綢刺繡：
-他的襯衫被縫了，每一滴眼淚都掉了，珍珠也變了，
他在寶塔等了好幾年。
到房屋的船隻失去了北方。
她在菊花上睡著了。
月亮飛到天堂。
風在滾。 也睡著了。
最後的哨聲淹沒在秋天的竹林中。
在門上方，薊在晚上吹口哨，
這表明冬天在築巢，
會下雪的菊花
在光。
