Poveste de Halloween

Toamna se răsfață în ultimele zile de vară indiană. Culorile izbunesc în incendii peste ape.

La marginea fluviului la National Harbor activitățile premergătoare zilei de Halloween contribuie la bucuria copiilor, a părinților, a intregii comunități.

Lilly Pierce, neobosită activistă pentru drepturilor câinilor abandonați continua acțiunile de caritate prin a sprijini câteva centre- adăpost pentru căini abandonați.

Ea insăși a adoptat câțiva câini și-i consideră copiii ei.

Pe 27 octombrie a avut loc un concurs de decorare a dovleacului, simbolul sărbătorii târzii de toamnă.

Maestrul bucătar Gaylord a obținut primul loc într-o competiție cu zeci de candidați și trofeul pentru cel mai bun sculptor- decorator al dovleacului.

Lilly Pierce a obținut la rândul ei dovleacul transformat in opera de artă, fie ea trecătoare  și l-a expus în holul unui adăpost de câini.

Căinii orfani vor avea și ei parte de atmosfera festivă și minunată a Halloween-ului, la
Animal Welfare League of Arlington,
 

Alimentara cea de toate zilele

Într-o lume contemporană inundată de producții masive , în care centrele comerciale distrug micile dughene și le înghit precum un pește uriaș întîlnim  și visători.

Magazinul alimentar Eurofoods din Alexandria ne poartă în lumea de altădată, de basm și de romantism.

Un spațiu restrâns, dar foarte bine aranjat, curat vă invită cu  zeci de produse alimentare din Europa. Cu prepoderență piesele de rezistență rămân dulciurile, ciocolata, vinuri și bere din peste 10 țări europene, mezeluri, brînzeturi etc.

Enes Alic rămâne tipul de comerciant clasic, zâmbitor, politicos, mereu blând, vorbind puțin, neîncercând o acaparare agresivă a clienților.

Produsele sale din România precum salamul de Sibiu,compotul de vișine, zacusca, apa minerală Biborțeni și neuitata Eugenie ne ademenesc și ne conving de calitatea ireproșabilă, dar și de prețuri accesibile oricărui buzunar.

Dacă vă aflați în zonă faceți un popas și nu veți regreta!

Președintele Klaus Johannis a lansat a treia carte la New York

Pe 26 septembrie a avut loc, în sala festivă a prestigiosului club Liederkranz, Manhattan lansarea cărții președintului Klaus Johannis, “EU.RO - Un dialog deschis despre Europa”, eveniment marcant pentru românii din diasporă, dar și pentru mulți invitați americani interesați de realitatea României de astăzi, ca parte integrantă a Uniunii Europene.

Președintele român a punctat în primul rând situația de „nemulțumire profundă” a poporului tocmai din cauza proastei guvernări PSD din ultimii ani. Totuși adaugă el, populația a învățat că protestele în stradă au adus serii de cutremure politice. “Totuşi, în această nemulţumire eu văd câteva semne foarte frumoase şi pe care le consider în esenţă pozitive. Societatea românească şi-a depăşit faza amorfă, este vie, participă, verbalizează aşteptările şi atunci când lucrurile merg deosebit de prost oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă şi cred că toate acestea sunt semnale foarte bune. Societatea este vie, participă la viaţa publică şi românii au înţeles că e important să spună ce vor”

Neparticiparea la vot a generat majoritatea puterii guvernului, rămâne o lecție ce nu trebuie repetată. Prezența masivă din mai 2019 a demonstrat în sfârșit că guvernul trebuie să plece de la conducere.

Referindu-se la cartea prezentată, președintele subliniază poziția sa de pro-european:” EU este Uniunea Europeană şi RO este, evident, România noastră. Titlul este şi el cu semnificaţie puţin mai profundă. EU.RO înseamnă că Europa este România şi România este Europa. Suntem indisolubil legaţi şi este bine aşa. Eu, personal, sunt pro-european, sunt convins pro-european, cum sunt - apropo - şi convins transatlantist. Şi aceste lucruri am vrut să le transmit prin ce am scris în această carte”

S-a adus în discuție întoarcerea românilor din diasporă. Klaus Johannis a reliefat că România ar avea de câștigat în cazul revenirii lor acasă datorită performanțelor și experiențelor de lucru dobândite în țările de imigrație.

Lansarea de carte a fost urmată de o sesiune de autografe.

Zbor de noapte spre Tel Aviv

2 septembrie 2019, aeroportul Otopeni. A trebuit să modific data de întoarcere spre Canada. Aceasta a dus la schimbarea aeroportului de escală, la Tel Aviv.

Nu m-a surprins fiind deja obișnuit cu zborurile intercontinentale, cu rigorile din ultimii ani.

Spre deosebire de alte puncte de check in, compania aeriană El Al are în București un colț separat de securitate.

Prietenul meu Daniel m-a condus până la intrarea la punctul de control israelian. O tânără cu păr scurt, șlabă, minionă vorbind o română cu un accent puternic începe să strige la noi. Îi spune lui Daniel că nu are ce căuta acolo întrucât nu călătorește spre Israel.

Îmi apucă pașaportul cu o ură inexplicabilă și mă întreabă dacă am venit cu cineva de la Sibiu, dacă altcineva mi-a făcut bagajul, dacă am vreun comision de dus în Israel, cu ce ocazie în Israel etc. Îi explic că a trebuit să schimb data de întoarcere și nu a fost în intenția mea să fac turul lumii. Mă întreabă de ce nu am pașaport românesc, îi spun că ar fi o condiție obligatorie să am pașaport românesc?

După o anchetă prelungită îmi ia bagajele de mână, se duce cu ele într-o cameră separată. Revine după douăzeci de minute contrariată că nu a găsit nimic.

Mă îndrept către check-in și înspre poarta de îmbarcare. Mă uit pe pașaport, remarc un colant negru. Nu prea părea un semn bun.

Nici nu ajung bine în sala din fața porții de îmbarcare că un alt individ cu aliură de om al serviciilor secrete îmi ia bagajele și le controlează cu minuțiozitate. Mi le înapoiează și își cere scuze. Mi-am dat seama că e mult mai spălat decât fufa de dinainte.

Îl întreb cum se face ca un pasager să fie tratat ca un criminal. Este a doua oară când trec printr-un incident similar, altă dată, pe aeroportul din Frankfurt. Omul se scuză încurcat zicându-mi că așa sunt procedurile. Proceduri ca proceduri, dar regulile de curtoazie față de călători ?

Am remarcat că eram singurul turist fără pașaport israelian în jurul meu. Aș fi putut să-i vorbesc despre prietenia mea cu mulți evrei, că public în Israel etc. Cui prodest ?

Imediat a pus un alt colant de culoare verde. Liber deci să intru în Țara Sfântă.

Acest zbor mi-a lăsat un gust amar și nu știu dacă vreodată mă voi mai urca în vreun avion al companiei EL AL.

Periplu chinez.Dialog cu Sunny Lai

La început de septembrie am poposit în Laval într-un centru de masaj. În general saloanele de masaj aparțin tradițiilor orientale. Sunny Lai trăiește în Canada de peste un deceniu. O femeie pe căt de elegantă, pe atăt de delicată, pe atât de reținută la vorbă. Ne așezăm la o cană de ceai..

-         Consideri că există o diferență enormă între cultura chineză și cea occidentală?

Istoria noastră de 5000 de ani ne-a sădit o grijă enormă pentru familie. Ideea de familie stă la baza societății chinezești. De aceea sentimentul de apartenență la un grup, la comunitate este foarte puternic. Noi ne ajutăm între noi. Educația devine o întrecere cu sine, așa se explică succesul societății noastre atingând un nivel înalt de performanțe economice pe plan mondial. Referitor la alimentație tradițiile culinare premerg noțiunii de alimentație sănătoasă.

-         Diferențele sunt contrastante. Care este reacția chinezelor din interiorul țării tale visavis de străini?

În general suntem prietenoși, ospitalieri și nicidecum puși pe conflicte. Nu încercăm o situare în competiție, mai ales încercăm o depersonalizare, știm să ascultăm versus să vorbim mult.

-          Ce ne poți spune despre sănătate și abordarea vindecării ?

Experiența milenară a medicinii noastre are în primul rând analiza unei afecțiuni în relație cu corpul-organismul uman ca un întreg, deci relația unui anume organ bolnav cu tot organismul. Medicina occidentală se concentrează asupra unei singure funcție a organului.

Spre deosebire de SUA și Europa noi nu suntem un mare consumator de medicamente. Considerăm fiecare plantă un emitent de valori curative. Reușita medicinii noastre se remarcă prin creșterea populației din China, prin longevitate.

Aș adăuga alte ramuri ale medicinii noastre tradiționale ca acupunctura, reflexologia șa

-         Tu ți-ai dedicat viața masajului ca terapie. Această practică rămâne doar activitate singulară de relaxare?

Am deprins știința masajului în Shanghai trei ani într-un institut medical. În limba chineză masaj se traduce prin 'an mo' sau 'tui na'. Terapia prin masaj este binecunoscută ca una dintre cele mai vechi metode de vindecare și manipulare  manuală a țesuturilor moi ale corpului (mușchii, țesuturile conjunctive, tendoanele și ligamentele). O evadare perfectă din stres, terapia prin masaj ajută la funcționarea sistemului circulator, limfatic, muscular, scheletic, și nervos și îmbunătățește rata la care organismul recuperează de la prejudiciu și boală. În același timp, Masajul devine o artă de relaxare pentru persoane de vârste diferite.

M-am specializat în masajul de relaxare, reflexologie, acupunctură, masaj cu arome obținând totodată certificatul de liberă practică ăn Canada.

Masajul constituie o ramură importantă a medicinii din China.

-         Consideri masajul ca o disciplină opozantă medicinii occidentale?

Consider că oamenii sunt liberi să aleagă opțiunile de insănătoșire fie la spital, fie prin medicina alternativă. În experiența mea de ani am avut pacienți suferind de boli ce nu au fost remediate și se aflau doar la un pas de intervenții chirurgicale: persoane cu probleme ale coloanei vertebrale după ședințe de masaj și acupunctură nu au mai avut nevoie de operații; am vindecat persoane ce nu mai puteau umbla decât în cârje și datorită în egală măsură masajului au revenit la normal. În general e greu să schimbi optica oamenilor, vin la centrul de masaj cu o ultimă speranță după ce au trecut pe la medici...

-         Câte feluri de tehnici de masaj oferi în centrul tău terapeutic?

Aș enumera masajul deep tissue - recomandat de multe nenumărate medicale ca o alternativă de vindecare. Această tehnică se concentrează pe: corectarea deviației structurale (straturi profunde de mușchi); minimizarea durerii cronice; îmbunătățirea tensiunii arteriale; reabilitarea mușchilor afectați; și alinarea stresului; masajul cu pietre încălzite - această tehnică foloseste pietre încălzite pentru a relaxa și masa muschii inflamați. Pietrele pot fi folosite doar pentru căldura lor, sau ca instrumente de masaj utilizate în combinație cu uleiuri esențiale utilizate în Aromaterapie. Această tehnică are o istorie de peste 5000 ani (India, Japonia, China, America de Sud și de Nord; ca o practică tipică terapiei în centrul meu este masajul împreună cu arome naturale și cu uleiuri organice din lavandă, de mandarine, de avocado etc; masajul destinat sportivilor - conceput pentru a ajuta la activitatea fizică și atletică. Acest masaj este relativ de scurtă durată, tinde să stimuleze energia. Sigur aș completa lista mea cu presopunctură, acupunctură, ședințe de reflexologie.

-         Fiecare drum spre reușită nu se parcurge într-o singură zi. Intuiesc că nu ți-a fost ușor, nu?

În primul rând a trebuit să deprind limba engleză. Am lucrat pentru alte centre de masaj până când, cu sprijinul soțului meu am luat decizia să transformăm o aripă a casei noastre (după cumpărarea acesteia) într-un salon de masaj terapeutic. A urmat perioada cea mai grea de a aduce clienții. Nu avem pagină web și cea mai bună reclamă ramâne satisfacția oamenilor și revenirea lor în locația noastră. Le sunt loială și mă implic fară zi liberă câteodată, menționând că am copii minori, trebuie să-mi urmez datoria și de mamă.

-         Mulțumesc în numele cititorilor pentru dialogul cu tine și sper să ne revedem cu bine.

Vă mulțumesc și eu, vă aștept în centrul meu de masaj din Laval, Sunny Lai.

-          

-          

-          

De Amicitia. La multi ani lui Dave!

Cândva în copilărie pe când trăiam într-o locuință sărăcăcioasă , obișnuiam să avem oaspeți de la țară.

În spațiul strâmt, tatăl meu le dădea adăpost și impărțea pâinea, cana cu vin. Zicea mereu că trebuie să avem grijă de călător.

La câțiva ani după moartea tatălui meu un taximetrist ce mă ducea acasă și-a amintit de casa noastră.

-         -  Aici a locuit Nea Dumitru, nu ?

Am zis da, cu o nedumerire în glas....

-        -  Păi, eu am dormit la voi în casă, imediat după venirea mea la oraș....Tatăl tău a fost un om de omenie. Nu trebuie să-mi plătești cursa. Să fie în numele Domnului.

Destinul m-a purtat prin țări,am devenit un călător permanent. Am avut parte de mulți prieteni, de gazde minunate. Așa cum tatăl meu a avut grijă de musafiri se pare că toate s-au întors conform roții destinului.

Astăzi e ziua lui Dave, prieten și ocrotitor în momentele mele grele.

Dave este american, un om important. Mulți alții nu s-ar fi coborât să tolereze imperfecțiunea unui boem irecuperabil. Am rămas cu mașina în pană, a venit să mă depaneze; m-a condus la aeroport; locuind în casa lui îmi lăsa cana cu cafea pregătită în fiecare dimineață șa

Un domn cufundat în lecturi, în munca de cercetare și abăutor. Cred că nici eu nu m-aș suporta pe mine însumi.

Viața aduce multe dintre tiparele biblice ori scrise prin cărți. Ne trezesc la esența valorilor umane.

Dave nu se vrea un predicator ostentativ, ci dimpotrivă. În modestie acceptă respectul față de cel de jos și nu se simte umilit.

Prietenia nu e umilință.

El consimte, ne convertește la versetul lui Luca 6:31. Fă altora ce ți-ai face și ție însuți.

La mulți ani, Dave! 

Nume sfârșind în "escu"

Bianca devine o prințesă supremă în lumea tenisului mondial.
Nu contestă nimeni originea românească și mass-media  din afară amintește acest lucru.
Mulți români mediocri se împăunează cu succesul ei de parcă datorită lor Bianca a devenit o stea.
Am trăit 12 ani în Boca Raton la câțiva pași de academii celebre de tenis și aș putea spune că reușita sportivului se datorează antrenamentului masiv și părinților. Tenisul este un sport costisitor.
Cealaltă celebritate, Simona a ajuns pe podiumul victoriei, și sacrificiilor financiare făcute de părinți.
Când federațiile, guvernul din România investesc și contribuie la creșterea unui campion, atunci postacii de serviciu ar avea dreptul să identifice campionii cu intențiile lor megalomane.
Nu înțeleg de ce mulți comentatori-bufoni denigrează Canada.
Un idiot scria pe FB că în vinele ei tot sânge românesc curge.
Ar trebui să luăm declarațiile Biancăi legate de această țară. Și fiul meu e canadian, și se regăsește în această țară minunată.
Situația de față  ne amintește de succesul Herthei Muller...
Iată ce declară Bianca:

„Cu siguranţă, nu. Canada e o ţară atât extraordinară, e atât de multiculturală, încât nu am avut nicio problemă să cresc având părinţi români.

De aceea îmi iubesc ţara atât de mult. Nu pot să le mulţumesc suficient celor de la federaţia canadiană pentru tot ce au făcut. Am fost cu ei de când aveam zece ani şi programele pe care le-au pus şi le pun în aplicare au făcut bine, nu numai mie, ci şi altor sportivi canadieni. Cu siguranţă, fără ajutorul lor nu aş fi aici"

https://newsweek.ro/sport/bianca-andreescu-romania-canada-us-open?fbclid=IwAR3684nXKXTirweisrUOU7gUscAGqvGiZXjjiJGnv13-JeXou5oX0Z_jI6I