Redundanta durerii

In Florida am inteles ce inseamna sa fii lovit de cateva ori de furtuni, de salbaticia naturii din fata careia cu greu poti fugi.
La fel si destinul generatiei parintilor mei, al bunicilor mei striviti de statutul omului sarac!
Astazi sarbatorim Sfantul Dumitru, eoru crestinsi victorios.
Tatal meu, numit Dumitru ramane asa cum trebuie sa existe orice tata in noi si sa fie cinstit.
Un om plecat de la tara si ucenic la patroni germani, apoi in comunism muncitor in trei schimburi intr-o fabrica.
A crezut in bine, in onoare si intr-un viitor mai bun.
In ultimii ani ai vietii a inceput sa regrete ca a ramas in Romania.
Avea o vorba si o repeta mereu:
"Desteptii pleaca mereu de acasa...."
Regret si astazi ca nu mi-am adus parintii alaturi de mine in America.
Intr-un an, in octombrie am facut vin acasa la Sibiu.
Desi tatal meu la aproape optzeci de ani si lovit de un accident cerebral nu se lasa. Ma invata cum se storc strugurii, cum se pregateste vinul.
Pentru unii povestile despre parinti si despre generatiile de tarani, palmasi sunt o eticheta gratuita.
Am pierdut oamenii buni, am pierdtut adevarata istorie, si am ajuns unde am ajuns, intr-o tara vandalizata si abandonata de proprii-i lideri.
Draga tata, acolo unde esti, La multi ani si sa stii ca strada Ana Ipatescu nu te uita, asa cum nu uitam ceilalti vecini si oameni de bine.

Romania si problema gay

Iata ca Romania a gasit o alta supapa de abatere a atentiei de la problemele esentiale ale societatii.
Homosexualismul a devenit un flagel atomic si oamenii nu mai pot dormi noaptea.
Tarile tolerante si democratice se pare ca nu o duc mai rau si bunul mers al societatii lor merge inainte.
De ce nu se face un referendum pentru reducerea abuzurilor conjugale, ale violurilor, ale actiunilor pedofile ?
De ce nu se face un referendum pentru atatea si atatea ?
Vor trece alte decenii si Romania nu-si va corecta prioritatea luptelor pentru o viata mai buna.

Dupa uragane

Abia a inceput sezonul uraganelor in zona de sud-est din SUA si Florence a facut ravagii in Carolina de Nord.
Oamenii nu invata niciodata. S-a stiut din timp de puterea furtunii, s-au emis avertizari, insa nenumarati cetateni au refuzat sa se evacueze.
Au fost cateva victime si peste 400 de sinistrati au fost salvati de catre echipele de interventie.
De ce trebuie ca in ultimul moment al urgiilor sa inteleaga ca nimic nu e mai de pret decat viata ?

Protestul, guvernul și diasporenii

 Pe 10 august Bucureștiul și România întreagă cunosc o destablizare politico-economică.

 În S.U.A. au avut loc în ultimii ani proteste foarte puternice soldate cu victime și cu pierderi materiale. Fie proteste îndreptate împotriva abuzului polițienesc, fie împotriva președintelui Trump, și în urmă cu an în Virginia un marș în orașul Charlotsville a readus întreaga America la conflictul dintre albi și afroamericani.

 Aș adaugă și protestele din Hamburg cu ocazia vizitei lui Trump, și apoi cele din Franța în urmă finalei cupei mondiale de fotbal din Rusia ac.

 Dacă e să punem scenele ca într-un album tematic remarcăm că protestele se definesc prin gruparea maselor, nu întotdeauna ghidate de un program de revendicări politice ori de altă natură. Canetti vorbea în eseul său din 1960 Masele și puterea : “Numai stransi laolaltă oamenii se pot elibera de poverile distantării”. Într-o clasificare a tipurilor de adunări (grupări) de meșe distingem pe cea a agresivității și a redeșteptării.

 Într-un rezumat simplu ceea ce se întâmplă la București se repetă oriunde, cu un mic amendament. Rămâne starea conflictuală accentuată între guvern și președinție, între politicieni și votanți,  între salariații bugetari și mediul privat, și între jandarmi și cetățeni.

 Vorbind despre guvern, apărat de către jandarmi ar fi fost necesară aplicarea unor măsuri de tactică, de strategie polițienească adecvată țărilor democratice, de identificare a ultrasilor, a elementelor criminale și a izolării lor.

 Pe de altă parte protestul nu poate fi un act nejustificat de sălbăticie, de manifestări asociale. Aici se cere participarea ministerelor de resort. Nu toți protestatarii fac parte dintr-o haită de huligani.

 Cunosc persoane din diaspora sosite la protest animate de ideea schimbării vieții în România și să poată regăsi un acasă similar țărilor de imigrare. Se vorbește și despre elemente oștile, gen mercenari, chiar de sorginte extremă Antifa.

 Să nu uităm contribuția masivă a votanților din diaspora din 2009, și din 2014.

 Prezența diasporei în viața României deschide o perspectivă nouă. Mulți imigranți români ar putea aduce nu numai un capital financiar personal, ci și o contribuție directă pe piața muncii, rezultantă a experienței lor profesionale. Poate într-o altă viață vom putea parcurge o distanță de câteva sute de kilometri pe autostradă  nu în 8 sau 10 ore.

 În momentul de față avem priveliștea tristă ca după un cataclism natural. De data această retrăim disperarea unui eșec politic românesc, pe fondul schimbării de guverne, de rotație de cadre, de partide,

 Într-o radiografie psihologică descrisă de Canetti, o continuare freudiană, frica și frustrările adunate în timp justifică degradarea protestelor în violență.

 Politicienii, guvernatorii ar trebui să țină cont de doleanțele celor ce i-au votat, și în mod democratic le-au dat girul.

 Cred că în loc de a striga slogane, de a scanda injurii avem nevoie de un program de remediere, de restaurație menit să ofere autostrăzi, o reducere a decalajului social, o bază de producție fiabilă.

 Oare este normal să ne situăm pe locul 5 ori 6 la producții de cereale, vândute în alte țări europene cu care reușesc să-și crească industria cărnii (Ungaria, Olanda etc) ?

 Sunt convins că protestele vor continua, că nemulțumirile oamenilor, disperarea îi vor împinge să iasă în stradă.

 În mod normal toate forțele politice să-și aducă aminte de lecția lui Lăpușneanu, de puterea maselor.

La proteste înainte !

Sigur că ideea unui protest cu magnitudine maximă ar genera ceva schimbări.
Diaspora romaneasca e destul de dezorganizata si de departe nu seamana a fi o comunitate inchegata.
Avântul revolutionar cu care se inflacareaza unii pune multe intrebari:

1. Oare participantii sunt diasporeni plecati de mult timp, ce au indurat ororile  comunismului vor veni sau doar emigrantii economici - inca cetateni romani, veniti la munca ?
2. Cei ce nu mai sunt cetateni romani cum vor concilia faptul ca fiind cetateni straini pentru Romania, vor protesta in afara tarii pentru care au jurat credinta, loialitate ?
3. Exista un program, un manifest stabilit, un proiect care in conditiile unor schimbari radicale sa aplice o inlocuire a sistemului corupt ?
4. Cu ce sse vor alege protestatarii in urma actiunii de pe 10 August ? Vor avea aceleasi drepturi cu romanii din tara ?
In alta ordine de idei, multi romani au parasit tara din motive politice. Unii si-au riscat viata trecând frontierele. Si-au construit o alta viata, copiii lor se dezvolta pe alte dimensiuni, au alte perspective.
Au plecat incrancenati din Romania.
In mare parte actiunea revine poporului din tara, sa schimbe prin diferite mijloace climatul social-politic:  prin vot, prin lupta, prin autoinstruire, prin schimbarea mentalitatii.
Poate cei din tara ar putea invata de la confratii lor din afara ca sticlele goale de plastic nu se arunca oriunde, ca e nevoie de reducerea analfabetismului, e nevoie de mai multa disciplina si mai putin manelism.
Sa nu uitam de Revolutia anului 1848. A fost si un act de emancipare adus de la Paris.
Cat de mult imprumuta poporul din exemplele oferite de catre tari ca Elvetia, Germania, Olanda etc ?

Bonne Fete, Canada !

Canada ramane o tara mama si binecuvantata.
Astazi isi serbeaza ziua de nastere.
Este tara in care fiul meu a copilarit si as spune cu nostalgie ca am trait momente pe care mi le-as fi dorit in copilaria mea.
La Multi Ani, Canada !

TIberiu Dianu Statalitatea pentru teritoriile SUA: Un proiect de ţară

Tiberiu Dianu Statalitatea pentru teritoriile SUA

 

Discursul politic actual, înainte și după fierbintele an electoral 2016, gravitează în jurul unor idei simple şi de bun simţ, dar grandioase în acelaşi timp, precum: a face America mare din nou; revitalizarea comerțului; recuperarea locurilor de muncă subcontractate extern de la națiunile care au beneficiat de pe urma globalizării; și consolidarea armatei, slăbită de pe urma politicilor demagogice.

În prezent, produsele fabricate în Statele Unite sunt mai puțin competitive pe piețele internaționale, în timp ce armata americană este, probabil, incapabilă să mai lupte cu success într-un război pe două fronturi în acelaşi timp.

Între timp, dușmanii tradiționali ai Americii de pe arena internațională și-au reconfigurat viguros politicile de expansiune teritorială. Rusia își extinde sfera de influență atât în ​​Arctica, precum și în Pacific. China își impune unilateral granițele în zona disputată a Mării Chinei de Sud, în timp ce Coreea de Nord a declarat că este gata să lanseze un atac nuclear împotriva Statelor Unite.

În plus, națiuni războinice, cum ar fi Iranul și Venezuela, îşi afișează discursuri bombastice despre dominația regională, în timp ce terorismul internațional continuă să se extindă.

În consecință, Statele Unite trebuie să își perfecţioneze retorica despre o nouă eră a grandorii și a excepționalismului american. Nu mai este însă vorba despre rolurile anterioare, de "jandarm mondial" sau de "constructor de națiuni", ci despre modul în care America își poate recâștiga măreția pentru ea însăși, nu atât pentru lumea care o înconjoară.

În acest sens, trebuie să ne reamintim de perioadele trecute când America era, într-adevăr, mai mare (la propriu şi la figurat!). Să recapitulăm succint câteva dintre acestea.

1. Războiul hispano-american din 1898: suveranitatea SUA se extinde asupra fostelor colonii insulare spaniole Cuba, Puerto Rico (în Oceanul Atlantic/Marea Caraibelor), Guam și Filipine (în Oceanul Pacific), și mai târziu, asupra Canalului Panama (în 1903). https://seventhgradehistory.wikispaces.com/file/view/DIVI444.jpg/84936297/720x495/DIVI444.jpg

2. Anii Primului Război Mondial (SUA a intrat în război în 1917): administrația americană se extinde în Haiti (1915), Republica Dominicană (1916), Insulele Virgine Americane (cumpărate de la Danemarca în 1917) și în zona Rhinului, din Germania (1918). https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0a/US.EEZ_Pacific_centered_NOAA_map.png

3. Perioada din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial: ocupația SUA are loc în Islanda și Groenlanda (1941), părți din Austria și Germania, inclusiv Berlinul de Vest (1945), Japonia și Coreea de Sud (1945), zona Triest/Italia (1947); se înfiinţează protectoratul american asupra Insulelor din Pacific/Micronezia, din vestul Pacificului (1947). http://www.lib.utexas.edu/maps/united_states/us_terr_1970.jpg

Pe de altă parte, Statele Unite au o tradiție îndelungată de a-și transforma teritoriile și posesiunile în state, atunci când imperativele vremurilor le-au cerut să facă acest lucru. De altfel, majoritatea statelor din componenţa SUA, cu excepția primelor 13 foste colonii, au fost ele însele teritorii înainte de a deveni state. Ultimele teritorii care au căpătat statutul de stat au fost: Oklahoma (în 1907), New Mexico și Arizona (ambele în 1912), Hawaii și Alaska (ambele în 1959).

În prezent, există 16 teritorii ale SUA, dintre care cinci sunt locuite permanent: Samoa Americană (AS), Guam (GU), Insulele Mariane de Nord (MP/NM), Puerto Rico (PR) și Insulele Virgine Americane (VI). Restul celor 11 teritorii sunt insule mici, atoli și recife coraliere răspândite în Oceanul Pacific și în Marea Caraibelor, fără populație permanentă. https://www.youtube.com/watch?v=JLX0Qh80nzU

De asemenea, există anumite diferențe constituționale și administrative între aceste teritorii. Unele teritorii sunt sau nu sunt încorporate (ca parte a Statelor Unite propriu-zise) și au sau nu au un guvern organizat (adică desemnat printr-un act organic emis de Congresul SUA).

Astfel, există teritorii încorporate şi organizate ale SUA (cum au fost Alaska și Hawaii până în 1959). În prezent, în SUA există doar teritorii încorporate şi neorganizate (Atolul Palmyra), teritorii neîncorporate şi organizate (Guam și Insulele Virgine Americane), teritorii neîncorporate şi neorganizate (Samoa Americană și alte insule, atoli și recife din Oceanul Pacific și Marea Caraibelor), precum şi state asociate de tip dominion sau comunitate/commonwealth (Insulele Mariane de Nord – commonwealth, și Puerto Rico – stat liber asociat).

Alte foste teritorii ale SUA au devenit țări independente, cum ar fi Cuba şi Filipinele, ori state asociate cu SUA, cum ar fi Statele Federate ale Microneziei, Insulele Marshall și Republica Palau.

Trebuie menționat faptul că, exceptând Cuba (fost teritoriu) și Filipinele (fost commonwealth), celelalte trei foste teritorii americane menţionate mai sus, în prezent state asociate, și-au câștigat independența în cadrul Tratatului de liberă asociere (Compact of Free Association, COFA). Acest tratat permite Statelor Unite să aibă autoritate deplină asupra aprovizionării, apărării, asistenței medicale și a altor servicii guvernamentale (cum ar fi serviciile federale de comunicații și poștale) în entităţile statale respective, precum şi a asigurării dreptului localnicilor de a lucra în SUA și a americanilor de a lucra în aceste state asociate. https://lh6.googleusercontent.com/-_DuPY_-IF2g/TYQv7h-_gCI/AAAAAAAAAUE/Cyir32pyz1c/s1600/MapofTTPI_Trust+Territories+of+the+Pacific+Islands_1961.gif

În ciuda diferențelor de organizare locală, elementul comun al tuturor acestor entităţi este că toate sunt teritorii (sau foste teritorii) ale SUA. Pentru motivele evidente menționate mai sus (de ordin strategic, militar și economic), este nevoie de o nouă abordare, serioasă şi neîngrădită, în a acorda statutul de stat american pentru cel puțin cinci teritorii: Samoa Americană, Guam, Insulele Mariane de Nord, Puerto Rico și Insulele Virgine Americane.

Un alt pas poate include atragerea în noua construcţie federală şi a entităților actuale ale Tratatului de liberă asociere (COFA), adică Statele Federate ale Microneziei (FM), Insulele Marshall (MH) și Republica Palau (PW).

Procesul de acordare a statalității pentru teritoriile SUA urmează procedura prevăzută de Articolul IV, Secțiunea 3, Clauza 1 din Constituția Statelor Unite. https://en.wikipedia.org/wiki/Admission_to_the_Union

De altfel, Puerto Rico a organizat mai multe referendumuri pentru statalitate (ultimul fiind în 2017), dar fără succes. https://en.wikipedia.org/wiki/Statehood_movement_in_Puerto_Rico

Unii critici se opun ideii de a se admite noi state-membre în federaţia americană din diferite motive: suprafeţele şi populațiile reduse ale teritoriilor; posibila inversare a controlului puterii în Congresul SUA; în fine, datoria imensă la bugetul federal a unor teritorii.

Soluții se pot însă găsi, cu voinţă politică: reunirea a două sau a mai multor teritorii în state mai mari (de exemplu, Insulele din Pacific într-un stat şi Insulele din Marea Caraibelor în alt stat); ajustarea unor locuri din Congres între statele existente și cele recent admise; în fine, crearea de oferte bipartizane pentru problemele legate de datoriile de la buget, aplicate de la caz la caz.

O mișcare de largă inspirație, pe care o numim STATALITATEA PENTRU TERITORIILE SUA, venită de la nivelul executivului (Preşedinte), în colaborare cu omologul legislativ (Congresul), este mult-așteptată pentru a comasa și canaliza energiile și resursele de la nivel local, în vederea îndeplinirii acestui ideal nobil și vizionar.

Dacă este implementat și realizat în mod corespunzător, acest proiect de țară sau plan național este capabil să asigure un loc peren în istorie pentru inițiatorii săi. În final, Statalitatea pentru Teritoriile SUA reprezintă o șansă istorică şi ea își poate găsi inițierea firească în cadrul deja popularului concept "Să facem America (mai) mare din nou". http://www.tmealf.com/4x6/Territories+.jpg

De data aceasta la propriu, adică literalmente.

NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

Versiuni ale articolului au fost publicate în revistele PUERTO RICO MONITOR, http://puertoricomonitor.blogspot.com/2016/05/statehood-for-us-territories-historical.html CARIBBEAN NEWS NOW!, http://www.caribbeannewsnow.com/topstory-Commentary%3A-Statehood-for-US-territories%3A-A-new-parameter-for-our-national-policy-30444.html MARIANAS VARIETY http://www.mvariety.com/cnmi/cnmi-news/editorials/103002-opinion-statehood-for-the-us-territories-a-new-country-project şi INTELLECTUAL CONSERVATIVE. http://www.intellectualconservative.com/tiberiu-dianu-statehood-for-the-u-s-territories/

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică şi societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. https://medium.com/@tdianu