Seara de toamna

Otonelul si Riesling-ul incepeau sa fiarba, era timpul pusului verzei la murat si gutuile se intreceau inca in pomi. Acesta era cadrul reiterant al zilei de Ssfantul Dumitru.

Au apus parintii nostri unul cate unul. Noi cei ramasi ne bucuram ca am deprins bucuria de a fi impreuna. Am deprins cu totii sa ne ajutam si in acest fel continuam o lectie a puterii binelui. Am remarcat la fiul eu, ca in ciuda diferentelor geografice, culturale a mostenit spiritul atat de repudiat numit balcanic, de a deschide usa, de a sari in ajutorul oricui.

Veri, prieteni, vecini continuam seratele noastre inghesuiti in bucataria joasa, desi nicicand nu am avut un set de tacamuri ori de farfurii complete, aveam vinul mai presus decat orice portelan, si fascinatia sarbatorii.

Ne vom strange din nou de sarbatori pe neasfaltata strada Ana Ipatescu.

Pana atunci vinul va fi limpede.

Album de toamna la SIBIU

Sibiul intregeste perfectiunea unui cerc arhitectonic ca element al unei muzici baroce.
Incercuit de ziduri sub miile de ochi toamna se dezlantuie in mii de culori, noi la han.
Multa bucurie si sanatate !

Ziua Armatei Romane

Astazi Romania isi sarbatoreste cea mai iubita institutie din stat.

Trecem printr-o perioada de deriva teritoriala si interna si ne gandim tot mai putin la importanta fortelor armate.

O mai buna reconsiderare si pretuire nu numai intr-o parade de doua ore in aceasta zi de octombrie s-ar cuveni in tot anul.

Militarii romani dovedesc in toate actiunile lor din afara tarii multa pricepere. Foarte multe compliente.

Unii au ramas marcati precum Florinel Enache, altii s-au sacrificat cu pretul vietii.

In ciuda conditiilor grele pe perioada serviciului militar consider o experienta utila, si asa cum spuneau batranii, o calire, o cale deschisa barbatiei si curajului.

Multa bucurie si un gand minunat celor ce servesc, apara tara !

 

Lettre de Florin a son fils Sebastian

 

 Tres cher fils

 Astăzi e ziua ta și nu cred că mai e necesar să numărăm anii, și nici banii pierduți. 

 Mi-ar fi plăcut să trăiesc în România și să fiu un ilustru figurant politic și să-ți pot oferi o mașină de lux, să-ți pun la dispoziție titlul de beizadea răsfățata și de arogante.

 Din păcate tatăl tău e un pierzător, un fel de tăietor de frunze la câini.

 Nu am putut fi niciodată un Santa Claus perfect.

 Ți-am lăsat în schimb exercițiul străzii și al lumii deschise. 

 Am simțit că ești fiul meu în momentul în care odată în loc să iei autobuzul școlar, ai preferat să fugi la restaurantul unde lucram, nu ca secretar de stat ori șmenar. 

 Am simțit că ești fiul meu când în urmă cu ani de zile, în Florida ai reușit să ne conduci acasă conducând pentru prima oară o mașină cu schimbător manual fără să fi mers la școală de șoferi.

 Am simțit că vei supraviețui chiar dacă eu și mama ta nu vom mai fi în viață.

 Au trecut aproape două decenii de când petrecem ziua ta împreună în Montreal.

 Dragostea ea nu are nimic din falsetele de toamnă, cu imitații și cu lacrimi. Ne bucurăm de fiecare data când ne revedem și ne despărțim știind, că va fi o altă zi, o altă seară de toamnă.

 Mă doare fiecare zi de absență din viața ta, așa cum mă doare fiecare zi de absență a ta din viața mea.

 Bucuria însă nu se măsoară în rutină, în convenții, așa cum în urmă cu câțiva ani, ne am dat întâlnire în aeroportul din Muenchen. Tu veneai din Montreal, eu din Washington, și am băut o bere ca doi camarazi. Și apoi am întâlnit pe ce-al de-al treilea camarad, bunicul tău., la Sibiu.

 Nu pot să te învăț nimic, ci doar să înveți din greșelile mele…

 

 La mulți ani !

 

 

 

 

De Ziua Educatiei

Pe langa Ziua Invatatorului exista si o sarbatoare a educatiei.
Nu stiu ce s-ar putea adauga in plus la ceea ce se scrie si se vehiculeaza, la realitatea de astazi, nu numai in Romania, ci in toata lumea.
Educatia incepe cu primii ani de acasa, si nu numai cu scoala.
Doua începuturi ar fi deprinderea copiilor cu respectul fata de plante, fata de animale.
Sa invete sa puna apa florilor si sa dea mancare câinelui ori pisicii, ar fi un pas.
Am remarcat in ultimul timp copiii de nici doi ani dibacesc tabletele, telefoanele "destepte".
Cu mult inainte de transferul responsabilitatii catre educatori, parintii ar fi cei dintai educatori.

ÎNVAŢĂ DE LA TOATE, de Rudyard Kipling

3Iul

Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori…
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător…
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Traducere preluata de pe net .

 

Poem de toamna. In Memoriam Ioan Gyuri Pascu

Omul cu chitara

Camasa lui era vara si stropii de ploaie,
nu stiu daca mi-l amintesc pe fratele drumet sa fi purtat o alta culoare decat
                                                                            trenul serpuind in Valea Hartibaciului,
l-am stiut cantand si vagoanele se inveseleau,

mocanita abia isi tragea suflul,
nimanui nu-i pasa daca trenul intarzaia, ba chiar voiau ca timpul sa-si opreasca cadenta,
el canta si ne spunea glume. Beam ca feciorii pe rand din aceeasi sticla, si toti eram egali in cantecul lui.

Am fi vrut sa calatorim cu el in tot Ardealul si mai departe.

Am adormit cu totii ca purtati de leagan,

si el trubadur grabit sa ajunga si la alte case,
a coborat din tren fara sa-l fi auzit.

Am ramas cu fruntile lipite de geamul trenului si privim in gol.
Cutia de chitara e intreg trenul, si muzica mai staruie putin printre noi.

Trenul isi urmeaza calea, unul cate unul coboram
si ne vine randul.

Privesc miristea galbena si sarmele de telegraf insiruite precum strunele
pasarile negre insiruite,
trubadurul credea ca sunt o partitura, un nou cantos.
Era ultima incercare de a-si acorda chitara,
insa corbii cei grei
i-au ingropat cantarea.

Mai tremura frunza si cantecul,
lumina plecata in lume dupa caderea stelei.

Ultima zi de vara in Sub Arini

Toamna
greierii - frunze,
ultimul cantos sub ape.