Cavalerul si moartea

As fi vrut sa-mi ingrop fata si anii printre castanii de dinaintea cetatii
granit slefuit de pietrarul numit timp si numai de el fauritor,

lespedea ca o batranete apasa mereu,
candva apa trecea mladioasa peste piatra
precum femeile isi lipeau sanii de trupul meu.

Piatra incetineste visul despre apa si râu,
cavalerul nu mai rabda platosa si fierul,

e vremea vinului in crame dincolo de poarta cetatii,
a somnului dupa cruciade pierdute
si singurul lemn sfant taiat dintr-un maslin la Ierusalem
infloreste lumina inca.

Bat clopotele in Sibiu,
toamna isi arunca armura,
pietrarul taie stanca si marmora nestiind pentru cine anume
dintre noi.

Independenta Poloniei

O tara minunata cu traditii universitare, cu un trecut de razboinici si de suferinte se impune alaturi de vesticii europeni ca un nume ilustru.
Diaspora poloneza se distinge nu numai prin forta numerica, dar si prin titlul harniciei si al unei lumi civilizate.
Pe 11 noiembrie 1918 Polonia avea sa iasa de sub ocupatia austriaca, dupa 123 ani de ocupatie.

Amintiri de la pescuit

Mihai si Gabriel

Sfinti, ingeri si alte simboluri onomastice ne conving sa urmam modele comportamentale, si sa sarbatorim fiintele ce le poarta numele.

Nume de sfinti, consacrate de a lungul timpului definesc portrete de luptatori, cavaleri neinfricati sfidand riscul. Multi dintre noi uitam in voia buna a celebrarii de sacrificiul vitejilor intru frumos si dreptate.

Sfantul Mihai ne aminteste de infrangerea diavolului prin decapitare. Poate biserica ar trebui sa insufle curajul, intoleranta fata de blestemele diavolesti ce continua sa planeze asupra gintei romanesti, si nu smerenia.

Ultimele zile de toamna in Washington DC

De la Franks citire...

In anul urmator poate vom incepe o noua campanie electorala pentru un nou presedinte, Jeffrey Franks. Dumnealui isi petrece foarte multe zile in Romania si da indicatii pretioase.
Din jiltul domnesc dambovitean va putea opera eficienta infeudarii tarii pe termen nelimitat prin imprumuturi din care poporul nu va mai iesi niciodata.

Arta de dincolo de gara

Cu intarziere trimit un La Multi Ani nepretuitului prieten, ziarist si iubitor de arta Corneliu V. Mihail. Sarbatorim o saptamana inainte si una dupa, ca in vremea anilor de liceu pe cand discurile invechite si benzile magnetice abia desluseau muzica prin cartierul de jos dintre calea ferata si Cibin.

Un om de mare rafinament si generozitate de nobil adevarat, si nu de parvenit, isi dedica timpul si pasiunea unei galerii de arta.

Altii si-au deschis tarabe si birturi - SRL-uri vremelnice si obscure, Corneliu ramane fidel artei, placerii estetice inconjurat de zeci de picturi in burgul incapator ca un labirint stravechi.

Gandul bun sa calauzeasca oricarui trecator pe langa Galeria din spatele hotelului Imparatul Romanilor si sa arunce o privire peste minunatele exponate adunate cu multa truda de catre maestrul nascut dincolo de gara in periferia cu tei si iasomie.