Carte catre un prieten sibian

S-ar zice ca sarbatoririle celor dragi se insiruie ca perlele rare.
La Multi Ani prietenului Corneliu V. Mihail cu parerea de rau ca am mai ratat o intalnire sibiana.
Ma repet uzitand de o sintagma copiata asijderea urandu-i :
"Gand bun si voie buna !"

Sibiul ca un dasag cu cristaluri
Se dedica prietenului Corneliu V. Mihail

1. Pastel de toamna fara frunze ruginite
Gara ingropata in noapte,
funinginea tomnateca isi leagana somnolenta,
ultimul calator trezit coboara lespezile vagonului,
isi impleticeste pasii si nu se grabeste niciunde,
nimeni nu-l asteapta,
nimeni nu-l recunoaste impovarat de ani,
nici el nu cunoaste pe nimeni,
birtul cu copertina ca o prelata de camion militar impietreste inainte de vreme
intr-o natura moarta cu pahare nespalate si alcool prost. Ar fi scena oricarei intoarceri a celui plecat de acasa, cavaler imbatranit cu scutul abia tinut pe umar.
Parcurile au fost cimitire candva,
cladirile neterminate au fost parcuri candva,
boschetarii si hulubii dorm in buna vecinatate pestinentiala, de unde stelele si luna par insecte veninoase.
Dealul Ursulinelor si-a pierdut tramvaiul, asa cum fecioarele violate bucuria,
calator in propriu-i oras,
cu greu soarbe rachiul
cu gandul la prima betie din adolescenta cu vomitat pe zid.

E toamna,
calea padurii e doar alee cu rani sangerande,
de copaci fugariti.
Cate visuri de dragoste vor fi pierit cu trecerea in alta lume a castanilor ?

Am trecut la tinuta de toamna

Artarii aprind colinele,

vara e amintire insorita.

haiku-uri de toamna

1

artarii fara umbra

alamurile infloresc la drumul mare

toamna si-a pierdut salul

2

cristalul masoara ultima sorbire dinspre fluviu

drumetul la crama

in cupa de vin

3

trenul noptii surpa periferia

frunzele repeta arama in ninsoare

greierii si-au ingropat lauta

De ziua tatalui meu

Tatalui meu ce implineste varsta 80 ani, dar in acelasi timp se numeste Dumitru.

Astazi sarbatorim ziua Sfantului Dimitrie.

Sunt de mandru de tatal meu, desi nu a avut niciodata functii inalte si nici nu a absolvit vreo universitate.

La varsta de octogenar imi repovesteste episoadele vietii sale cu copilaria la tara intr-o familie numeroasa. Nu-si aminteste sa fi mancat pe atunci vreodata o ciocolata intreaga sau sa fi primit macar o punga de bomboane.A plecat la 14 ani ca ucenic intr-o fabrica din Bucuresti. Nu avea o gazda si nici unde innopta. A dormit pe acoperisul unei cladiri, manca foarte rau. Intr-o noapte i s-au furat incaltarile fiind nevoit sa mearga descult la munca.Anii postbelici cu venirea rusilor, cu schimbarile politice i-au ruinat si tineretea. Intre lozincile atarnate in fabricile nationalizate si o locuinta mizera, cu grup sanitar situat in spatele casei nu mai era loc pentru bucurii.Dupa casatorie s-a mutat la Sibiu unde timp de doua decenii am trait intr-o camera cu totii si ne spalam intr-un lighean. Lucra in trei schimburi ca strungar, revenind istovit din uzina de piese auto, prost aerisita, murdara.

Mi-l amintesc intrand in casa cu painea si salamul invelite in ziar ori ajutand bunicii ramasi la tara intr-o casa fara curent electric, lipsiti de orice ajutor material in afara de gradina din jurul casei si cateva gaini.

Mi-l amintesc in gara invechita din Sibiu luindu-si ramas bun in lacrimi la fiecare plecare a mea.

As folosi sintagma varstei prescolare zicand : « Tatal meu este cel mai bun ! » si sunt convins ca aceasta devine un plus de mandrie pentru toti cei ce isi aduc aminte de copilarie.

LA MULTI ANI, TATA !

Carte catre varuta Liliana

Daca nu am frati am varuti si varute. Imi e dor de casa mica, dar incapatoare a bunicilor si de pomii fructiferi, de veselia varatica a timpului fara margini.

La Multi Ani, Liliana !

Liliana are o voce minunata si ar fi putut fi oricand o interpreta renumita.

PERIPLU CULINAR. EL SALVADOR (I)

Un poem, o ilustrata ori o simpla moneda ne pot transpune intr-un voiaj imaginar in tara pe care acestea le simbolizeaza. Expansiunea gastronomica se bucura de un avant crescendo in ultimii ani reusind sa ofere posibilitatea cuceririi lumii si prin cateva feluri de mancare.
Nu mai spunem Japonia, ci Sushi;
Nu mai spunem Italia, ci Pizza,
Nu mai spunem Spania, ci Paella;
Nu mai spunem Germania, ci Bratwurst;
Nu mai spunem Mexico, ci Tortillas;
Nu mai spunem Turcia, ci Doner Kebab sa.
Nu de multe zile am avut placerea sa lucrez alaturi de reprezentanta unei firme de desfacere de produse alimentare specifice tarii El Salvador.
O tanara pe cat de placuta, pe atat de indemanatica in descrierea si prepararea catorva mancaruri din Salvador, tara sa de origine m-a facut sa descopar ca o tara numita Tom Degetel al Americilor se distinge printr-o bucatarie exotica de imbinare cu influenta spaniola.
Diversitatea, rafinetea catorva feluri de mancare sunt cartea de vizita a unei tari tropicale ospitaliere din America Centrala.
Va ofer cateva imagini surprinse alaturi de Penelope, colega de breasla in domeniul marketingului in cateva supermarketuri americane.
(Va urma)

Ramas bun verii !

Sarpe de casa bucurandu-se de ultima stralucire a soarelui
si imagini ale lacului Burke din Virginia, un fel de dumbrava a Sibiului.