Patricia Kaas, un idol

E minunat sa realizezi ca Sibiul isi continua traditia bunului gust.
Oana reinvie starneste amintiri cum numai zorile ne trezesc ca noaptea e pe sfarsite.
Totusi roua nu poate fi ascunsa, asa cum nici lacrimile nu pot fi sterse cu maneca hainei.
Nimic mai frumos decat un gand pentru parinti, pentru bunicii dusi dintre noi.
Sunt convins ca si alti tineri sibieni sunt la aceeasi inaltime.
Uneori sunt gelos ca nu am un copil atat de tandru si recunoscator.
Patricia Kaas poate fi oricand femeia ideala, sensibila, fatala !

Un sibian la Bucuresti (II)

MINI INTERVIU PENTRU UN BLOG SIBIAN

Sunt doar un alergator de cursa lunga, nu un politician ruginit in fotolii

Sunt mai bine de trei decenii de cand pe bancile Liceului “Gheorghe Lazar” din Sibiu impartaseam dorintele de adolescenti dornici de schimbari si de iesiri din uniforma comunista atat de prost croita pe visele noastre. In vremea aceea Crinu organiza ceaiurile dansante difuzandu-se de pe un magnetofon-dulap intr-un subsol prost aerisit, cu miros de mucigai muzica grupurilor Deep Purple, CCR, Rolling Stones etc. Liceul numit de generatiile noastre, Bastilia, dominat de cerberi-profesori inchizitori ai abaterilor de orice natura ne leaga asa cum camarazii raman frati pe vecie.
Crinu Andanut, elevul lazarist de altadata, se defineste in prezent ca un veritabil antreprenor si om de afaceri in Romania, numai datorita muncii sale si nicidecum unor favoruri politice comuniste ori podtdecembriste. In prezent a fost numit seful Allianz Tiriac Pensii Private, a devenit presedintele Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR), substituindu-l in functie pe Bram Boon, seful ING Asigurari de Viata, fostul presedinte interimar.

Crinu, ce s-a intamplat in viata de la terminarea liceului Gheorghe Lazar din Sibiu ?
Dupa absolvirea unei facultati de inginerie din Cluj Napoca (1983) am parcurs mai multe etape si daca privesti in CV-ul meu vei constata schimbarile locurilor de munca, dar si de orientare profesionala. Nu cred ca a vegeta ani de zile intr-un singur loc reprezinta un semn de progres. Pentru mine schimbarile au insemnat cumul de experienta, o aventura in cunoastere continua si o autodepasire. De la cei cativa de ani de inginerie dupa facultate, am functionat ca director al Fundatiei Romano-Germana din Sibiu, director in cadrul Agentiei pentru Dezvoltare, Sibiu ca in final sa ajung unde sunt. M-a atras in mod deosebit strategia investitiilor, afacerile si marketingul. A trebuit sa ma reprofilez, sa studiez, sa lupt intr-un domeniu nou, pentru care nu eram pregatit teoretic….Si mi-am extins participarea la diferite simpozioane, cursuri de specializare: Universitatea TRANSILVANIA Brasov, DOCTOR in inginerie economica, 2002;
Specializare în CONSULTANTA DE AFACERI- Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, Agenţia Română pentru Dezvoltare;
Specializare în FINANTELE CORPORATIILOR - Missouri University U.S.A./Universitatea Lucian Blaga Sibiu; Specializare in NEGOCIEREA SI DERULAREA CONTRACTELOR DE COMERT EXTERIOR – ASE, Bucuresti; Specializare in MANAGEMENTUL, ORGANIZAREA SI CONDUCEREA ACTIVITATILOR DE MARKETING - Asociaţia Română de Marketing AROMAR- Bucureşti;
Specializare in DEZVOLTARE ECONOMICA LOCALA – Agentia de dezvoltare Grand Traverse County, Michigan USA, idem Annapolis, USA; Specializare in MANAGEMENTUL AFACERILOR, Missouri University U.S.A

De ce nu ai ramas in strainatate asa cum au facut-o multi dintre colegii nostri ?
Draga Florin, ramanerea mea in tara nu contrazice intr-un nici fel idealurile noastre de libertate din timpul liceului, ci este o optiune izvorata dintr-un simtamant patriotic de a realiza ceva aici in tara pentru ai nostri. Nu mi-as putea imagina viata pe alte meleaguri departe de Sibiul nostru natal, de Muntii Cibinului ori de cafeaua din Piata Amzei. Nu mi-a fost deloc usor sa urc aici dupa cum nici tie sau altora nu v-a fost simplu in exil.

De ce nu ai optat pentru o cariera politica, mai ales ca aveai toate
oportunitatile de dupa 1989 ?
In primul rand politica nu se coleaza pe sufletul meu. Imi place actiunea si siguranta, nu-mi place sa promit ceea ce nu pot infaptui, mai ales cand sunt in joc destinele oamenilor pe care ii reprezinti. Nu ma joc cu cuvintele. Cei ce ma cunosc stiu ca nu vorbesc mult.
Nu ma consum la nivelul oral.

Cum gasesti capitala in comparatie cu Sibiul, orasul natal ?
Sunt admonestat de nenumarate ori pentru faptul ca am parasit Sibiul in favoarea capitalei. Ca in orice tara orasele mari, metropolele ofera adevarata competitie si dupa cum s-a scris despre mine- (si nu este un secret), despre pasiunea mea pentru raliuri si despre dragostea pentru automobile- consider ca valtoarea valorica, suma celor mai buni dintre cei mai buni reprezinta incercarea fortelor, ale intrecerii cu mine insumi si cu ceilalti. Provincia cu lancezeala burgheza a multor ramasi in orasul natal suna a imbatranire prematura. Fug de acest cuvant blestemat… de aceea ador cursele de automobile. Ca drept dovada pasiunea s-a concretizat prin participarea la cateva raliuri internationale in Tunisia, Franta(Paris) in 2008, aceasta pe langa munca de raspundere ca director.
Nu cred ca mai trebuie sa existe un conflict intre apartenenta la un anume grup etnic, la o anumita regiune. In afaceri nu exista decat oameni capabili sau incapabili. Am depasit aceasta treapta de gandire prafuita si inteleg ca vor veni alte timpuri, alte cerinte in care viitorul nu va mai avea ca granite prejudecatile din trecut. Am invatat acest lucru in vizitele mele in SUA si in Germania si mai ales in contactele mele profesionale din lumea externa.

Cum definesti situarea conceptului de pensii private in Romania ?
Sectorul nostru de pensii private se instaleaza destul de tarziu in raport cu celelalte tari din UE, dar un aspect pozitiv ramane ca invatam mult si din greselile altora, din experienta din afara. Un prim pas a fost sa educam, sa constientizam clientela noastra de importanta unei pensii private si ce este aceasta.Pe buna dreptate lumea are si de ce sa fie suspicioasa in a investi, atat din cauza crizei actuale, dar si din cauza abuzurilor multor inselaciuni financiare din trecut. Precizez ca reprezint un nume consacrat in domeniul asigurarilor, firma Allianz. Nu sunt la prima confruntare cu ziaristii si cu publicul, si nu incerc o explicitare economica intr-un interviu. As defini rostul acestor asigurari prin enuntul proverbului : “Sa strangi bani albi pentru zile negre.” Spre deosebire de investitiile in actiuni si pierderile pe piata actuala a te inscrie intr-un fond de pensii private nu implica acelasi risc. Dimpotriva poate fi un mod ideal de economisire a banului pentru mai tarziu

Cinstirea poeziei

Primesc cu multa bucurie decernarea Premiului Special pentru poezie lui Andrei Ileni pentru volumul sau de versuri "Portret de cuvinte" (Editura Tipotrib,2008). Andrei isi merita din plin titlul de poet laureat acordat de catre juriul Uniunii Scriitorilor din Romania- Filiala Sibiu.

Spre deosebire de alti confrati el ramane un boem irecuperabil.

Oare la ce mai serveste poezia intr-o lume defrisata, arida, salbatica?

Nu cred ca vreunul dintre noi ar putea sa vina cu un raspuns precis. As regasi totusi intruparea replicii in neuitatul cantec Imagine al lui John Lennon.

Ca in filmele cu tampiti

Purul absurd kafkian, unul deprimant.Tocmai am vrut sa verific in urma cu cateva zile ce se intampla cu niste pamanturi lasate de la bunici. Noi detinem titlul de proprietate.
Tatal meu fiind aproape imobilizat dupa o comotie cerebrala nu se poate deplasa la tara, a cedat o bucata de pamant unui var de al meu in ideea ca acesta sa se bucure de lotul respectiv.
O vecina nu are titlu de proprietar, scandalizeaza satul zicand ca tatal meu e handicapat si nu i trebuie pamantul, iar ea va acapara fasia respectiva.Desi numitul Gheorghe Predescu dispune de forme legale din partea noastra, acea smintita (poreclita Castoaia) si-a luat avocat sa ia pamantul cu japca.Mi se pare firesc sa lupti pentru retrocedare, pentru un drept legitim, dar sa ataci prin mijloace legale sa obtii ce nu e al tau compune deja culmea injustitiei in Romania.
Vorbind cu tatal meu la telefon, imi spune ca nu are nervi sa se mai certe cu nebunii. El are cat ii trebuie, iar eu nu sunt in tara asa ca sa ne mai batem capul pentru o fasie de pamant.
I-am ripostat ca nu sunt de acord gandindu-ma la cat au tras bunicii si strabunicii pentru acele pogoane nenorocite.
Ce e de facut ?

Carte catre un prieten mai vechi

Klaus Johannis la oficierea casatoriei mele civile. Sibiu, 2006

Intotdeauna anii de camaraderie petrecuti in perioada serviciului militar, a studentiei se impregneaza cu amintiri, creeaza prietenii solide.
Un tren prafuit cu geamuri sparte si cu vopseaua coscovita ne ducea si aducea in fiecare zi in naveta noastra de tineri absolventi universitari. Eram cadre didactice circumscrise apelativului oricarui primar necioplit de pe sate ce ne numea : « invatatorii aia ».
Ne intorceam seara istoviti si ne mai opream la birtul garii pentru una mica.
Astazi multi dintre camarazii mei de naveta ori de facultate au urcat treptele unor cariere stralucitoare in politica, in jurnalism, in afaceri. Ma bucur nespus de reusita lor, daca as avea nepoti le-as spune : « Vezi nenea ala, am fost buni prieteni si pe vremea aceea fumam Carpati fara filtru, stateam la coada la portocale... »
Pe 13 iunie Klaus Johannis isi sarbatoreste ziua de nastere. Sunt convins ca nu uita trecutul tineretii noastre, iar in numele unei consideratii permanente ii doresc de departe un sincer La Multi Ani si mai ales sa aiba grija de orasul nostru, Sibiu.

Nu ne este rusine ca suntem romani

Desi in diaspora sunt si romani ce vor sa-si ingroape originea traco-dunareana, noi continuam sa ne purtam insemnul de RO oriunde am calatori, de la tropice catre Montreal. Consideram ca noi reprezentam tara aici la mii de mile departare prin a nu ajunge tarziu la serviciu, prin a ne face iubiti de catre cei din jurul nostru.

Cam asa se spune despre romani pe aceste meleaguri: "These Romanian guys are doing a great job" .

Din nefericire, in tara aceste calitati nu corespund stampilelor de vot.

Dintr-un birt de periferie joasa

Sabrina este originara din Peru. Are ochi frumosi, merge la scoala, seara lucreaza intr-un restaurant. Nu o duce pe roze. Aniversarea celor 18 ani a prins-o la locul de munca.

Si aici in S.U.A. intalnesti multa lume chinuita de grijile zilei de maine.

Pentru bucurie si demnitate nu e nevoie de cuvinte, ori de prea multi bani.