Ca in filmele cu tampiti

Purul absurd kafkian, unul deprimant.Tocmai am vrut sa verific in urma cu cateva zile ce se intampla cu niste pamanturi lasate de la bunici. Noi detinem titlul de proprietate.
Tatal meu fiind aproape imobilizat dupa o comotie cerebrala nu se poate deplasa la tara, a cedat o bucata de pamant unui var de al meu in ideea ca acesta sa se bucure de lotul respectiv.
O vecina nu are titlu de proprietar, scandalizeaza satul zicand ca tatal meu e handicapat si nu i trebuie pamantul, iar ea va acapara fasia respectiva.Desi numitul Gheorghe Predescu dispune de forme legale din partea noastra, acea smintita (poreclita Castoaia) si-a luat avocat sa ia pamantul cu japca.Mi se pare firesc sa lupti pentru retrocedare, pentru un drept legitim, dar sa ataci prin mijloace legale sa obtii ce nu e al tau compune deja culmea injustitiei in Romania.
Vorbind cu tatal meu la telefon, imi spune ca nu are nervi sa se mai certe cu nebunii. El are cat ii trebuie, iar eu nu sunt in tara asa ca sa ne mai batem capul pentru o fasie de pamant.
I-am ripostat ca nu sunt de acord gandindu-ma la cat au tras bunicii si strabunicii pentru acele pogoane nenorocite.
Ce e de facut ?

Carte catre un prieten mai vechi

Klaus Johannis la oficierea casatoriei mele civile. Sibiu, 2006

Intotdeauna anii de camaraderie petrecuti in perioada serviciului militar, a studentiei se impregneaza cu amintiri, creeaza prietenii solide.
Un tren prafuit cu geamuri sparte si cu vopseaua coscovita ne ducea si aducea in fiecare zi in naveta noastra de tineri absolventi universitari. Eram cadre didactice circumscrise apelativului oricarui primar necioplit de pe sate ce ne numea : « invatatorii aia ».
Ne intorceam seara istoviti si ne mai opream la birtul garii pentru una mica.
Astazi multi dintre camarazii mei de naveta ori de facultate au urcat treptele unor cariere stralucitoare in politica, in jurnalism, in afaceri. Ma bucur nespus de reusita lor, daca as avea nepoti le-as spune : « Vezi nenea ala, am fost buni prieteni si pe vremea aceea fumam Carpati fara filtru, stateam la coada la portocale... »
Pe 13 iunie Klaus Johannis isi sarbatoreste ziua de nastere. Sunt convins ca nu uita trecutul tineretii noastre, iar in numele unei consideratii permanente ii doresc de departe un sincer La Multi Ani si mai ales sa aiba grija de orasul nostru, Sibiu.

Nu ne este rusine ca suntem romani

Desi in diaspora sunt si romani ce vor sa-si ingroape originea traco-dunareana, noi continuam sa ne purtam insemnul de RO oriunde am calatori, de la tropice catre Montreal. Consideram ca noi reprezentam tara aici la mii de mile departare prin a nu ajunge tarziu la serviciu, prin a ne face iubiti de catre cei din jurul nostru.

Cam asa se spune despre romani pe aceste meleaguri: "These Romanian guys are doing a great job" .

Din nefericire, in tara aceste calitati nu corespund stampilelor de vot.

Dintr-un birt de periferie joasa

Sabrina este originara din Peru. Are ochi frumosi, merge la scoala, seara lucreaza intr-un restaurant. Nu o duce pe roze. Aniversarea celor 18 ani a prins-o la locul de munca.

Si aici in S.U.A. intalnesti multa lume chinuita de grijile zilei de maine.

Pentru bucurie si demnitate nu e nevoie de cuvinte, ori de prea multi bani.

Pomul si invatatorul se cunosc dupa roade

Daca in perioada interbelica imaginea invatatorului se bucura de un respect aproape sacru, in deceniile ce aveau sa urmeze, importanta sa in societate, in randul elevilor se diminueaza pana la ignorare.
Toti am parcurs emotiile primelor litere ale abecedarului ori zornaiala bilelor unei socotitoare cu bilute din lemn.
Astazi invatatmantul romanesc se prezinta ca o nereusita, tocmai prin absenta reconsiderarii cartii si a artei de a invata pe cei mici.
Salariile mici acordate cadrelor didactice, trecerea brutala dintr-o societate inchizitoriala de tip comunist intr-una de degringolada de republica bananiera par sa accentueze esecul cresterii analfabetismului.
Noii indrumatori par a fi picturialele si divele ce isi expun silicoanele de la buletinele meteorologice pana la reportajele de stiri. Manelele tind sa confirme o revenire jntr-o varianta contemporana la peisajul fanariot carpatin.
Ziua de 5 iunie a fost desemnata ca sarbatorire a invatatorului.
Rasfoind ziarele se remarca foarte putine articolele dedicate celui de-al doilea parinte dupa propria mama, dupa propriul tata, persoana ce ne-a deschis dintaiul drum intru cunoastere.
Un portal de presa culmineaza cu titluri vulgare, cu trimiteri pornografice (20 de lucruri pe care n-ar trebui sa le faci niciodata in pat, Pensionara porno, fostă profă de română)
Ziua de 5 iunie coincide cu aniversarea a 230 de ani de la nasterea carturarului Gheorghe Lazar, nascut in urbea Avrigului, nu departe de Sibiu.
Nu se mai vorbeste despre meritele incontestabile ale unui dascal adept al inlocuirii limbii neogrecesti introduse de catre fanarioti in Valahia, cu limba romana, facilitandu-se astfel accesul la invatatura.
Stradaniile de modernizare a sistemului pedagogic la Sf .Sava. incercarile de traducere ale catorva opere de Kant il situeaza pe Gheorghe Lazar printre parintii invatamantului romanesc.
Ion Heliade Radulescu avea sa-i consacreze un medalion documentat, cutremurator, in eterna rememorare a dascalului drag :

La 1822 Lazăr s-a bolnăvit în Sfântul Sava, apăsat de multe mâhniri şi nenorociri. A scris fraţilor săi la Avrig să vie să-l vază. Aceştia, sosind în Bucureşti, l-au găsit într-o căscioară la Târgu d-afară, în prejmă unde îmi am casele şi tipografia. L-au ardicat bolnav şi l-au dus în locul naşterii sale. Acolo peste curând şi-a şi dat obştescul sfârşit.
Călătorule român, când treci de la Braşov la Sibiu, în satul Avrig, în mâna dreaptă d-alăturea drumului este o bisericuţă. Acolo e mormântul lui Gheorghe Lazăr. O cruce albă de marmură este frumosul lui monument, monument vrednic de un om ce a ştiut răbda în viaţa sa. Sărută acea cruce şi vei citi pe dânsa următorul epitaf:
CITITORULE, CE EŞTI AM FOST;
CE SUNT VEI FI;
GATEŞTE-TE DAR.
GHEORGHE LAZĂR. (http://ro.wikisource.org/wiki/Gheorghe_Laz%C4%83r_(Heliade)

Fotografia saptamanii

Singur pe lume sau cateva ganduri dedicate copiilor nefericiti

Destinul nefericit al copiilor din Romania se alatura inrautatirilor sociale survenite in ultimii ani din cauza deteriorarii nivelului de trai. M-am referit in cateva articole anterioare la destinul copiilor Romaniei contemporane sesizand ca saracia e principala cauza a noului sindrom al Spaniei sau al Italiei, adica al celor condamnati la privarea unei copilarii senine.Fenomenul de migratie a muncii a apartinut intr-o prima faza la inceputul anilor ’90 doar barbatilor. Dupa cativa ani femeile au inceput sa se alature celor plecati la munca. Dupa un studiu de analiza UNICEF &AS, 2008 procentajul cel mai ridicat in randul parintilor de varsta cuprinsa intre 30-39 ani. O treime din gospodariile din Romania au cel putin un membru din familie plecat la munca in strainatate, insumand un numar 2.5 milioane de gospodarii(sondaj 2006).In Italia si Spania migratia romana reprezinta procente de peste 15 % din suma imigrantilor. Plecarea imigrantilor fara acte de munca legale, deci ca turisti sau chiar in clandestinitate sporeste un impact emotional, negativ asupra celor ramasi acasa, mai ales asupra copiilor. Copiii lasati in grija bunicilor sau ai altor membri ai familiei traiesc traiesc sentimentul de claustrare, se rup de climatul social (scoala, biserica, comunitatea rurala ori de cartier) in care traiesc. Absenta parintilor ii determina sa se simta neprotejati. Nimic nu va putea inlocui dragostea si asistenta directa a parintilor. In multe din cazurile parintilor plecati la munca intervine divortul, separarea parintilor sporind si mai mult in capsorul copilului ideea ca este abandonat.Nesupravgherea copiilor duce in mod direct la pregatirea scolara cu slabe rezultate, la indisciplina (fuga de la ore, manifestari criminale etc.) In acelasi timp li se dezvolta ideea ca oricat ar studia, nu au un viitor in Romania, ca emigrarea ramane o evadare, asigurarea unui viitor mai decent. Controlul parental asupra a ceea ce vizioneaza la televizor si pe internet redus fiind, contribuie la deturnarea interesului specific varstei juvenile catre pornografie, filme de violenta sa. Nu mai vorbim de alimentatia proasta, inadecvata, excesul de bauturi racoritoare al caror efect nociv il stim cu totii. Deprinderea fumatului, consumul de alcool si chiar de droguri sunt la indemana elevilor.Parintii copiilor plecati vin o data pe an sa-si vada familia ramasa, sau mai rar. Se multumesc cu trimiterea de bani si de bunuri. Majoritatea celor ce lucreaza in strainatate refuza ideea unei reveniri in tara. Conformul studiului mai sus mentionat 44% dintre cei intorsi in tara doresc sa plece din nou la munca in strainatate. Dintre acestia doar 65% vor sa lase copiii in grija bunicilor, a familiei si doar 10% intentioneaza sa ia copiii cu ei.Starea sanatatii, a igienei copiilor ne da de gandit. Chiar daca in ultimii ani mortalitatea infantila s-a redus simtitor , procentul existent ne situeaza intr-o pozitie negativa in raport cu celelalte tari europene.Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului( ANPDC) detine rolul de monitorizare si de privire de ansmablu asupra situatiei din intreaga tara.S-ar cere o conlucrare a forurilor locale de protectie sociala cu cadrele didactice din scoli.Crearea de programe, de strategii trebuie sa fie in primul rand o datorie de prima urgenta a institutiilor, dar nu numai in dezbateri, consum verbal la modul conditional-optativ ci prin acordarea fondurilor necesare suportului educational si de corectare a miilor de copii in cauza.Chiar pe fondul crizei economice ar exista resursele necesare si prioritare generatiilor de copii abanadonati din punct de vedere social. Zecile de mii de dolari consumati in aducerea luminii sfinte cu un charter de la Ierusalem ar fi fost primite cu mai mult drag de catre Domnul Iisus in scopuri caritabile, umanitare. Nu poate obliga nimeni si nimic in afara de propria constiinta pe cei mai instariti sa fie aproape de cei mici, de cei mai expusi la relele societatii. Nu de multa vreme un om de afaceri roman a impus invitatilor la petrecerea aniversara sa cumpere cadouri pentru copiii saraci ori din orfelinate, si nimic sarbatoritului. Un gest minunat demn de mentionat, dar si de urmat.Numarul copiilor cu un parinte sau ambii plecati in strainatate ajunge cifra ridicata(cca 400.000 in 2006-2007) . Motivarea plecarii este pusa mereu pe seama dorintei de a asigura un viitor mai bun copiilor, dar si pentru faptul ca in tara nu sunt apreciati dupa munca depusa (salarial si ca resursa umana).Ultimul raport oferit de un organsim britanic Child Poverty Action Group (CPAG) situeaza Romania cu un procent alarmant al copiilor nefericiti. Sondajul este elaborat pe un numar de 29 tari din UE. Romania reprezinta locul 25 deasupra Bulgariei, a Letoniei, a Lituanei si a Maltei. (informatii preluate din Newsin).In ianuarie 2008 doi copii din Judetul Iasi, frate si sora au pornit-o la drum, pe jos, prin frig si viscol sa-si vada tatal si fratiorii aflati la 50 km. Au ratacit 5 km prin zapezi si au fost gasiti inghetati si infometati. Au fost salvati doar cu interventii medicale. Copiii sunt lasati in grija unei institutii maternale. Tatal copiilor este recasatorit, iar mama asisjderea in Italia .Tot in urma cu un an Andreea Constantinescu, o eleva de clasa V a dintr-o scoala din Focsani ca a fost batuta, agresata si batjocorita de catre proprii-i colegi.Fetita ramasa fara parinti si crescuta de o bunica devotata reprezinta victima parintilor plecati in Spania ori in Italia la munca. Elevii o admonesteaza cu apelativul de traseista, pe motiv ca mama ei ar fi in Spania “la produs”. Cazul a fost sesizat in presa de catre Adevarul (Editia: 5447 Vineri, 18 Ianuarie 2008) .

(preluare din http://www.acum.tv/)

Cateva poezii inspirate de universul copilariei:

Hansel si Gretel


Gara pustie hiberneaza sub clopul de clestar ,
nu e drum si nici poarta catre lume,
Frate si sora, mana in mana infrunta viscolul,
intreaba vantul.
intreaba stalpii de telegraf invesmantati in alb,
intreaba fulgii inmiiti ca fluturi:
- Mai e mult pana la casa cu ferestre din lemn pictat in primaveri si rauri line ?
Iarna cu sticla din ochii lupilor vrajmasi le face semn ca aproape e casa din turta dulce .

Frate si sora merg inainte,
mana in mana
printre dune si copaci schimonisti in gheata.

Copii uitati de tati si mame ratacesc,
pasarile noptii au mancat firimiturile de paine ale intoarcerii.

Ninge peste urmele ghetelor mult prea mici,
departe de gara pustie,
departe de casa.

Noiembrie in West Virginia


Frunza zangane printre zoaiele de aur ,
Zlatna noua cu zimbrii ziditi in zale zornaitoare
jos pe rau,

copiii zambesc soarelui crezandu-l un zmeu de staniol – e inceputul unei alte dimineti
cand te trezesti ca altadata la tara de talangile cirezilor;
te ghemuiesti in spatele copacilor – curand schelele iernii de maine si te mai bucuri de umbletul diminetii, mult prea repede pentru ochii imbatranind si mainile tremurande,

brazii pe coline isi fac loc acum,

copiii rad fuagarind dimineata ca pe-un mustang alb
mai sus de rau,

dimineata cu solduri feline ce isi sterge in graba fardul de bruma.

Gitano



E ca si cum dupa o noapte de toamna tarzie iti soptesti cu spaima ca drumul se surpa in cantecele de pahar,
cu un ultim dans in jurul taciunilor si faldurile mirosind a lavanda
de la St.-Marie-de-la-Mer.
Neaua devine foc,
focul ingheata sangele,
casa ta e un lalait in mii de cristaluri inalte si ai vrea sa fugi de sunetele iernii,
iti spui ca ecoul loveste zidurile transparente - anii atator imbratisari ;
timpul nu e decat o padure defrisata si ninsa, un lup flamand intorcandu-se la carnagiile sub cer instelat. Ai obosit ,
pasul ingreuneaza si nu vrei sa urci in trenul ultim al noptii.

In jos pe fluviu luminile cresc bradul cel verde,
tatii isi duc copiii de mana
si canta lui Iisus,
pruncul domn.

Iti e mana inghetata dorind fiul alaturi,
cu fruntea lipita de geamul inghetat in stele ;
e timpul si transparenta, catedrala ingaduintei de a ne putea privi in urma si doar atat. Erai prima oara tata si dansai cu cel nou nascut ridicandu-l spre soare.
Te urcasesi pe camionul deschis cu muzicanti si azvarleai cu galbeni din cei buni,
Lupii sticlosi ai tineretii dau tarcoale
si ai lipi bancote de fruntea ultimului batran cobzar – timpul ce iti canta doar o noapte ,
si ramai doar dincolo de geamul ingreunat.

Ninge pur si simplu.

Si o polka plina de bucurie :